Autor: Irina Papuc
Oamenii care ajung să interacționeze cu sistemul medical pentru prima dată, la diferite niveluri de asistență, rămân perplecși și năuciți. Motive care să te lase cu ochii căscați sunt multe. Nici nu știu când etapa în care șocul generat de proasta organizare s-a transformat pentru mine în dezgust și deznădejde. Deznădejde că spitalele vor ajunge vreodată să fie administrate corect.
Zilele acestea ne-a apelat la redacție Ruslan Stânga, director executiv al Institutului pentru Inițiative Rurale și membru al Consiliului Național pentru Participare. Sesizase o problemă serioasă de igienă la Spitalul Clinic Republican și ne-a invitat să mergem împreună la discuții. Nu știu ce părere au cititorii noștri (chiar aș vrea să știu), dar eu mă simt jenată să vorbesc despre o problemă atât de delicată – lipsa de hârtie igienică și săpunul din veceuri. Eu nu știu dacă putem invoca orice fel de performanță și dezvoltare când n-avem săpun într-o baie de spital! Nu în orice spital, ci în unul de nivel terțiar, care se presupune că acordă asistență medicală performantă, net superioară. Într-un spital unde sunt internați peste 29.000 de pacienți, exceptând rudele acestora. Într-o instituție în care trebuie să fie curat lună, unde riscul de infecții este atât de mare.
Scriu și îmi este rușine. Rușine că suntem la acel nivel în care nu se conștientizează elementar că mâinile trebuie spălate – cu apă și săpun. Că omul nu se poate șterge cu colțul buzunarului de la pantalon și nici cu colțul rochiei. Că o societate nu poate evolua la niciun aspect și rămâne primitivă, degradată și chiar sălbatică dacă nu are la baza sa cultura elementară a spălatului pe mâini. Că este o lezare a demnității umane.
Așadar, veceul din holul spitalului l-am găsit oribil. Exact așa cum arăta acum 2 ani, când am atenționat rușinoasa problemă. Hârtie nu exista, săpun nu era de niciun fel și nici un semn nu indica că ar fi fost, cel puțin din cel solid. Doar niște găuri în gresia învechită și murdară dădeau de știre că probabil ar fi fost atașate niște dozatoare acolo, dar din ele au rămas doar găurile. Lavoarele abia se țin, iar deasupra lor lipseau robinetele. Pe bune. Puteți vedea în fotografii. Niciodată în toată experiența mea nu am întâlnit veceuri atât de mizerabile precum cele din instituțiile medicale de la noi, cu excepția celor din gări. Vă rog să sesizați diferența, căci vorbim acum de spitale – aceste instituții care trebuie să fie imaculate, unde riscul infecțiilor este enorm, unde bolnavii, în special cei supuși intervențiilor chirurgicale, trebuie îngrijiți în condiții de siguranță. Acum nu știu ce se întâmplă în toate secțiile spitalului, dar cel puțin în una dintre ele pacienții au raportat că hârtia și săpunul lipsește. Nu știu și dacă doctorilor li se respectă demnitatea umană din acest punct de vedere, deși puteți fi convinși că vom continua acest subiect.
Am așteptat explicația directorului Anatol Ciubotaru preț de aproape o oră, dar domnia sa așa și nu a mai apărut. Se pare că a fost ocupat cu niște medici veniți de la Hanovra, să opereze pacienți. Sunt convinsă că i-a ținut foarte departe de closetele din spital.
Am fost primiți în schimb de doi responsabili din instituție, a căror explicație m-a bulversat. În fața noastră doi munți de bărbați ne-au explicat că... săpunul și hârtia se fură. Și nu doar hârtia – dozatoarele, robinetele și chiar un lavoar ar fi încercat să fure unul dintre pacienți.
„Noi instalăm dozatoare noi o dată în săptămână, dar hârtia în general dispare în jumate de oră. Le scot șuruburile, nu știu. Uitați-vă ce flux de oameni aici. Deunăzi au scos lavoarul ziua în amiaza mare și o lăsat apa să curgă”, ne-a explicat Valeriu Zlatin, care este inginer-șef la spital. Referitor la robinet – aceeași situație. „Poate s-a defectat, acuș reparăm dacă trebuie”... Iaroslav Martin, vicedirector al instituției, responsabil de investiții, logistică și securitate, spune și el că de vină sunt oamenii care fură totul ca în codru. Una dintre îngrijitoare confirmă și ea – au ajuns să se fure și periile de veceu (!)
Nu mă lasă gândul că moldovenii au ajuns să fure din spitale obiecte murdare de excremente, vă rog să mă credeți. Mi-am forțat mintea să înțeleg cum și de ce am ajunge la acest nivel. Nu știu dacă dozatoarele pot fi smulse din perete în halul acesta. Posibil, dar asta nu este o justificare pentru situația pe care o avem.
Soluția, se pare, a fost simplă – nu mai punem nimic, că doar nenorociții ăștia fură. Așa face un manager adevărat? Așa oamenii adulți soluționează problemele? Se spune că nivelul de cultură al unei societăți se poate măsura în curățenia din veceuri și aici nu cred că există justificări. Modul de administrare al Spitalului Clinic Republican și modul de gândire al celor care îl conduc s-a văzut astăzi la veceu. Și nu e vorba doar de SCR aici. Acum 3 ani am mers la cele mai importante spitale și am constatat același lucru – mizerie și lipsă de orice obiecte igienice. Dacă noi n-am învățat că curățenia elementară pornește de la mâinile curate, atunci, credeți-mă, nu am învățat nimic. Continuăm să fim parte al aceluiași sistem infect.
În doar câteva ore după ce s-a consumat discuția de dimineață, dacă vă vine să credeți, în acest WC au apărut robinete, săpun și șervețele uscate. O dovadă a faptului că se poate. Forțați, împinși de la spate, dar au făcut-o. Măcar azi cele câteva sute de oameni care au venit la Spitalul Republican din Chișinău au avut cu ce să-și spele mâinile. Dar mâine? Ce facem mâine?