Autor: Irina Papuc

Compania Națională de Asigurări în Medicină a refuzat în repetate rânduri să prezinte redacției Sănătate INFO, dar și Centrului PAS contractele încheiate de companie cu peste 400 de instituții medicale, pe banii noștri, plătiți pentru poliță. Pe 3 octombrie instituția a publicat un comunicat prin care induce în eroare consumatorii de servicii medicale, încercând să argumenteze că transparență există, indicând linkuri la rapoartele pe care compania le publică anual și care conțin date generale, evitând să răspundă, din nou, de ce contractele rămân secrete. Expertul economic la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță explică cum trebuie interpretat refuzul CNAM de a deveni mai transparenți și ce prevede legea în acest sens.

Domnule Ioniță, avem o discuție nesănătoasă cu CNAM de ceva vreme. Compania refuză să publice contractele pe care le încheie la fiecare sfârșit de an cu peste 400 de instituții publice și private. Compania insistă că este transparentă și că ne ajunge raportul lor pe care îl publică la sfârșit de an. Este suficient sau nu, dumneavoastră ce credeți?

Nu, categoric nu. Nu CNAM determină suficiența sau insuficiența datelor financiare pe care le publică, ci utilizatorul de date. Haideți să vă dau un exemplu bun în acest sens, că e bine să compari o instituție bună cu una rea. În cazul nostru este Ministerul Finanțelor. Ei nu sunt ideali, dar vă explic de ce sunt un bun exemplu. Ei au beneficiat de asistență de la Banca Mondială și atunci când Banca a dorit să vadă calitatea prestării datelor de către Ministerul Finanțelor nu i-a întrebat pe ei ce date furnizează, dar s-a dus să întrebe la beneficiar. Și atunci au venit la noi, experții, și ne-au întrebat pe noi în ce măsură datele făcute publice sunt suficiente și mă ajută pe mine, în calitate de expert, să-mi fac o idee despre cum sunt cheltuiți banii publici și ce se întâmplă în instituție.

Moldova are un handicap. Noi pentru prima dată în acest an intrăm în Rating-ul Global al Transparenței Bugetare și acolo sunt mulți indicatori, printre care și faptul că transparența trebuie să coboare la nivel de instituție. Aici noi avem mari probleme.

CNAM este o instituție independentă. Ea gestionează banul public prin contractare. Este un fel de achiziție publică, fără achiziție publică. CNAM a fost mandatată cu dreptul de a achiziționa servicii publice în numele nostru. Încă un detaliu important – asigurările medicale nu sunt impozite. Ele sunt plăți obligatorii de asigurare. Este o plată a mea, în afara impozitului, și eu în calitate de client trebuie să știu exact cum este gestionat banul meu. Și dumneavoastră ați ridicat corect problema publicării contractelor ce vizează niște achiziții publice. La noi tot timpul se vorbește despre achiziții publice de bunuri și uităm să vorbim despre achiziții publice de servicii. Acum că ei se îndreptățesc că publică rapoarte o dată în an nu ne interesează.

Trebuie să fac precizări, ca să fim corecți și cu ei. Există prevederi și regulamente care stabilesc criteriile de contractare, de gestionare a fondurilor, prețul serviciilor etc

Faptul că ei cred că lucrează bine nu este deloc o probă. Lucrul acesta trebuie să-l determinăm noi, cei interesați. Aceste regulamente nu mă fac să-i cred, din vreme ce nu există transparență. Repet, nu sunt ei cei care trebuie să spună că lucrurile merg bine. Aceasta o poate spune Curtea de Conturi, Parlamentul ar putea face investigații separate, poate fi Procuratura Generală în cazuri grave și, cel mai important, este societatea civilă și explic de ce.  IDIS lucrează acum pe transparența la nivel de primării. Primăriile tot fac rapoarte, ele tot sunt verificate de Inspecția Financiară etc, dar lucrul acesta este prea puțin. Lucrăm acum ca să fie asigurată transparența totală în bugetele lor. Instituțiile au patrimoniu, nimeni nu știe ce se întâmplă aici. Ce, cui, cât s-a dat în chirie sau s-a înstrăinat. Cine discută acest lucru? Dumneavoastră știți că Municipiul Chișinău are 300 de mii de metri pătrați de oficii și nimeni nu știe ce se întâmplă cu ele și cui sunt date? Vorbim pe proprietăți de sute de milioane de lei. Unde figurează aceste date? Într-un singur rând într-un raport? Mai mult, Ministerul Finanțelor vrea mai multă transparență și la întreprinderile de stat. Ele publică rapoarte și acum, dar indicatorii sunt prea puțini și nu sunt suficienți pentru a-ți crea o opinie clară despre ceea ce se întâmplă acolo.

Exact așa e și cu spitalele. Noi vorbim de un buget de 6,2 miliarde de lei care are multe probleme – cum se face achiziția de servicii, necesitatea acestor servicii etc. Este un domeniu unde expertiza nu este tocmai puternică și unde există solidaritate profesională. Un om care nu este medic foarte greu se poate pronunța asupra oportunității includerii sau excluderii anumitor servicii. Din acest motiv, CNAM și spitalele trebuie să fie triplu mai transparente. Volumul de rapoarte și informații publice este extrem de sărac, indicatorii care se raportează sunt uscați și irelevanți și, drept rezultat, eu ca și consumator nu pot să-mi creez o impresie clară despre ce se întâmplă într-o instituție medicală sau alta.

Îmi creează o bănuială rezonabilă să investighez dacă aceste proceduri corespund sau nu principiilor de transparență și protecția interesului public.

Să întreb direct – trebuie sau nu să fie publice contractele semnate de CNAM cu prestatorii de servicii medicale?

Categoric. Și nu doar contractele. Noi trebuie să mergem mai departe și să avem o transparență adecvată, conform rigorilor internaționale. Statele europene au mers până la aceea că se publică nu doar contractele, ci toate facturile și toate bonurile fiscale. Asta da transparență. Dacă un spital procură un toner, el trebuie să publice bonul fiscal. Să dau un exemplu de la colegii noștri slovaci. Experții au reușit să facă un top al celor mai scumpe tonere, analizând informațiile publicate de primării. Așa au determinat că erau primării care respectau legea, iar altele făceau șmecherii. Iată exact așa trebuie să se întâmple și cu spitalele.

Vreau să vă spun că publicarea contractelor înseamnă doar 10 la sută din totalul de transparență adecvat. Asta pot să v-o spun eu în calitate de expert. E departe, foarte departe de tot de nivelul necesar de transparență.

Curtea de Conturi de conturi a rămas o instituție slabă, chiar dacă în 2013 s-a schimbat legea. Atunci UE a condiționat ajutorul său financiar și a spus: dacă voi nu puteți veghea banul public, noi nu vă putem ajuta. Puteți să le spuneți celor de la CNAM că refuzul lor de a furniza informații este văzută de către partenerii externi ca o fraudă bugetară, indiferent dacă a avut loc frauda sau nu. Și lucrul acesta poate fi critic în decizia lor de a aloca sau nu bani Republicii Moldova, nu lor. Noi anul trecut am pierdut granturi în valoare de 2,4 miliarde de euro, anul acesta riscăm să pierdem 2,3 milioane. Unul dintre motive este corupția care se manifestă prin lipsa datelor publice și lipsa transparenței.

Dacă ei motivează fals și aberant refuzul de a da informații, aceasta este o probă care se include în dosarul Republica Moldova și este un motiv de bază  pentru care noi să nu primim asistență financiară.

Refuzul de date duce la bănuieli serioase de corupție, după o logică sănătoasă

Eu am avut ieri întrevederi cu donatorii americani care au dat Republicii Moldova sume mari de bani în cadrul programului Provocările Mileniului 1. Trebuia să înceapă cel de-al doilea program din care am fi beneficiat de aproximativ 500 de milioane de dolari și el a fost stopat din cauza corupției și lipsei de transparență. Noi acum ratăm o finanțare de 500 de milioane de dolari! Vă dați seama? Dacă n-o ratăm de tot, în cel mai fericit scenariu finanțarea va fi amânată. Însă autoritățile nu fac nimic ca să demonstreze că noi merităm banii. Comisia Europeană își formulează și ea acum opinii referitor la Republica Moldova și ei au câteva îngrijorări de bază. Pe cele de ordin politic le dăm la o parte, iar de ordin economic este corupția și netransparența.

Atitudinea CNAM devine un indicator care arată clar că Republica Moldova are o problemă enormă. Neprezentarea datelor înseamnă corupție și fraudarea banului public. Mulți cred că transparența trebuie să fie asigurată la aprobarea bugetului. Nu, la toate etapele, și la cea de raportare și verificare. Toate acestea trebuie să fie publice. Noi acum verificăm Curtea de Conturi cum verifică pe alții.

Legea privind transparența decizională obligă toate instituțiile să fie transparente pe tot parcursul procesului bugetar. Mai mult, există Legea privind responsabilitatea bugetar fiscală, unde scrie foarte clar că tot ce ține de cheltuieli trebuie să fie consultat cu persoanele interesate. Nu știu de ce la noi s-a creat impresia că acest lucru ține doar de Guvern și relațiile lui cu cetățenii și celelalte instituții nu.

Apropo de Curtea de Conturi, de ce instituția nu a recomandat niciodată CNAM să publice aceste contracte?

În opinia mea dezastrul este atât de mare încât nu s-a ajuns până la așa nivel.

Vreau să vorbim și de instituțiile private care tot gestionează bani publici? Ar trebuie și ele să-și publice contractele?

Uitați, spitalul privat poate face absolut ce vrea el, în condițiile legii și este protejat de lege. În momentul în care el a decis să intre într-o relație cu banul public, atunci trebuie să se conformeze tuturor regulilor de transparență. El este obligat să raporteze absolut totul ce ține de banul public. Curtea de Conturi din Belgia, de exemplu, are obligația să-și extindă aria de investigații pe toate domeniile private, acolo unde a intrat banul public. Orice entitate privată care n-a avut nimic cu statul, dar a acceptat la un anumit moment să gestioneze bani publici, devine subiect al verificării Curții de Conturi. Așa e normal să se întâmple în statele care pretind că respectă interesul cetățenilor.

Vă mulțumesc !