Redactor: Sorina Bujarov
Eli întotdeauna a fost un copil care trăiește într-un ritm propriu, înțeles doar de el. El ar putea petrece ore în șir privind ușa sau furtunul de la aspirator. Deseori copie multe sunete, chiar a învățat pe de rost cum se mișcă trenurile de mare viteză. Când băiatul a împlinit cinci ani, tatăl său- Timothy Archibald a hotărât să realizeze mai multe fotografii, în încercarea de a-și înțelege fiul și pentru a putea comunica cumva cu el. Pozele au fost realizate în ipostazele în care a vrut băiatul. La scurt timp după această experiență, Eli a fost diagnosticat cu autism. Specialiștii i-au explicat Timothy cum să comunice cu fiul său, însă, cum să stabilească o legătură emoțională necesară tatăl deja știa.
Astfel, Timothy a intitulat o serie de fotografii cu fiul său și a numit proiectul "Eholiliya » ( Echolilia). Imagine după imagine, tatăl lui Eli prezintă viziunea specială asupra lumii a fiului său, viziune care diferă de cea a oamenilor obișnuiți. Fotografiile au devenit un limbaj fără cuvinte, înțeles de tată și de copil.
Privind împreună pozele, aceștia discută despre ce a fost bine și ce a ieșit mai puțin bine, și deja își planifică următoarele scenarii de fotografii. Eli este implicat în proiectul de fotografii nu numai ca model sau obiect fotografic, ci de asemenea, ca un participant și autor al unora dintre portrete.
„Când realizăm fotografii, Eli face de multe ori ceva neașteptat. Ceva la care eu nu m-aș fi gândit. Apoi examinăm pozele și ne gândim cum putem să le îmbunătățim”.
„Ușile se închid. Vă rugăm să fiți atenți”. ”Ușile se închid. Vă rugăm să fiți atenți”. Eli repetă aceste cuvinte de fiecare dată când noi ne apropiem de vreo ușă. În bibliotecă, în autobuz sau în magazin. Pronunță automat, acesta nu este un gând exprimat. E ca un sistem închis”.
„În cameră stătea o cutie mare de plastic și Eli s-a jucat cu ea toată ziua. L-am întrebat dacă vrea să-i fac niște poze cu ea. A fost de acord. La început s-a așezat alături de ea, apoi a pus-o pe cap, iar când a văzut că încape cu totul în ea s-a băgat în cutie. Eli a spus s-a simțit ca în interiorul unui ou.”
După amiază, în casă devine zgomotos. Mașina vine să ia gunoiul și face multă gălăgie, imprimanta face zgomot atunci când se imprimă ceva. Zgomotoase sunt și mașinile vecinilor, și cuptorul cu microunde. Pentru Eli toate aceste sunete sunt foarte puternice, de fiecare dată cere ca volumul acestor zgomote să fie redus.
Echolalia – o repetare automată de cuvinte și acțiuni care au fost văzute sau auzite la alte persoane. Eli repetă în mod constant ceva, la început era enervant, dar acum, datorită fotografiilor, Timothy spune că s-a obișnuit cu aceasta. ”Pentru mine, aceste fotografii nu sunt despre Eli. Sunt despre relații. Eu văd în ele trei componente: pe el, pe mine și ceea ce este între noi, ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. Acest sentiment apare atunci când ne uităm împreună la fotografii.”, a mărturisit Timothy Archibald.
Articole relaționate:
Din 2014 serviciile de intervenţie timpurie ar putea ajunge şi în spitalele raionale