Autor: Irina Papuc

În orice zi se poate întâmpla o tragedie, astfel încât viața a zeci și poate sute de oameni ar putea depinde de câteva miligrame de sânge. De aceea, autoritățile încearcă să adune cât mai multe rezerve, prin diferite metode. Cea de bază este donarea prin volunariat. Și cum această metodă este insuficientă și nesigură, autoritățile planifică în fiecare an minuțios câți litri de sânge trebuie să fie recoltați, în funcție de mărimea localității și de la câți donatori. Astfel, este stabilit un plan lunar pentru fiecare localitate cu numărul de donatori voluntari și rudele bolnavilor de la care trebuie să colecteze sânge pe parcursul unui an întreg.

Republica Moldova s-a obligat prin lege să-i asigure cu sânge și produse din sânge pe oamenii care au nevoie. În timp ce în alte state donarea este remunerată, în Republica Moldova aceasta se face pe principiul voluntariatului – donează numai cel care vrea. Stocurile de sânge și derivatele acestuia însă nu sunt formate numai din mărinimia celor care înțeleg cât de important este actul donării și nici instituțiile medicale nu se limitează la generozitatea lor. În fiecare an Ministerul Sănătății întocmește un plan pe care îl remite Serviciilor de Transfuzie a Sângelui din teritorii, Centrelor Medicilor de Familie, Centrelor de Sănătate și spitalelor. Acesta este întocmit cu maximă minuțiozitate și prevede pentru fiecare localitate cât sânge trebuie să fie extras și de la câți donatori, iar cifrele sunt împărțite pe luni.

Astfel, de exemplu, pe parcursul anului 2014 în raionul Briceni urmează să fie programate în total 1.746 de donări, dintre care 1.488 voluntare, iar restul – de la rudele bolnavilor. În raionul Sângerei numărul donatorilor nu trebuie să fie mai mic de 2.020, la fel și în raionul Căușeni, astfel încât numărul total de donări pe țară să atingă 80.000, dintre care 12.000 de donări trebuie să fie recoltate de la rudele celor spitalizați.

Cifrele sunt, de fapt, mult mai exacte. În satul Ciulucani, raionul Telenești sunt puțin peste 1.500 de oameni, dintre aceștia în planul Ministerului Sănătății, 31 trebuie să doneze sânge. Iar dacă în satul Hârtop din același raion sunt numai 236 de locuitori și cifra donatorilor este stabilită mai mică – cinci, iar în satul Picus, din Anenii-Noi din 80 de localnici doi urmează să contribuie la rezervele de sânge ale statului.

Rezultatul final din toată această planificare strategică trebuie să arate așa – 660 de kilograme de plasmă proaspăt congelată imună, 11.000 de kilograme de plasmă proaspăt congelată, crioprecipitat (reziduu propdus din congelarea și dezghețarea în condiții de supraveghere a plasmei. Este utilizată în controlul hemoragiilor din hemofilie) – 13.000 de doze, peste 1.100 de kilograme de concentrat eritrocitar deplasmatizat, 145 de litri de eritrocite și 153 de litri de ser standard și ser standard izohemaglutinant, soluție de albumină și soluție de imunoglobulină umană, câte 1.000 de litri și mii de doze. Restul se pregătește în funcție de solicitările spitalelor.

Deși contractele de colaborare în organizarea donărilor voluntare se încheie între Serviciilor de Transfuzie a Sângelui și Consiliile Raionale de cele mai multe ori donarea, fie ea voluntară, sau numai declarativ, rămâne pe umerii medicilor de familie.

Nicolae Lupu, directorul Centrului de Sănătate din Călărași afirmă că anul acesta „planul” de colectare s-a dublat de la 800 de donări la 1.700. Problema e acută. „Este foarte greu, n-o să fim în stare să îndeplinim acest plan, pentru că nici oamenii nu înțeleg importanța donării, mai ales că nu se prevede nicio remunerare. Intenția e nobilă, numai că mecanismele sunt sovietice”, consideră medicul.

Experții susțin și ei că în afară de intenția nobilă de asigurare a securității transfuzionale în toată această strategie nimic nu funcționează așa cum ar trebui.

„Este o planificare pe verticală, în stil sovietic, fiind folosite resursele administrative. Dacă în statele europene, donarea de sânge se face absolut voluntar, prin organizarea de donări colective, la noi cineva trebuie să fie responsabil direct, prin stabilirea unor obligații, altfel nimic nu se face. De asemenea, în alte state se pune foarte mare accept pe donatorii voluntari sistematici, în timp ce în Republica Moldova numărul lor ajunge numai la 5 la sută”, precizează Stela Bivol, director cercetări din cadrul Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate.

Punctul lor de vedere însă nu este împărtășit  de directoarea Centrului Național  de Transfuzie a Sângelui, Svetlana Cebotari. Ea spune că planul, construit exact după acest model, a funcționat ani la rând.

„Cine știe mai bine decât medicul de familie oamenii din sate, care sunt sănătoși și care pot dona sânge? Și oamenii au mare încredere în doctori. Este un model care funcționează bine”, a declarat Cebotari, precizând că doctorii au reușit aproape de fiecare dată să-l îndeplinească.

Deși despre acest lucru se vorbește mai puțin, mai multe mame au recunoscut pentru Sănătate Info că rudele acestora au fost impuse să doneze sânge, iar alții au devenit donatori fără ca doctorii să le fi cerut consimțământul pentru acest lucru. Atunci, unii medici au spus că sunt nevoiți să recurgă la mai multe acțiuni, deoarece au de împlinit anumite cerințe stabilite de către Minister.

 

Articole relaționate:

Voluntari din obligație: Medicii de familie obligă gravidele să caute donatori de sânge