Autor: Irina Papuc
Au de făcut zeci de drumuri către spital şi înapoi, nu au voie să muncească şi ţin diete stricte. Este realitatea în care s-au pomenit cei doi moldoveni, Ecaterina şi Vladislav Dodi, viaţa cărora a fost salvată de medicii cehi printr-un transplant unic de ficat.
Vladislav ne-a răspuns la telefon cu o voce vioaie şi bine dispusă. Ne spune că se simte bine acasă, printre cei dragi. Agenda este ocupată pentru câteva zile înainte - trebuie să meargă pentru un control la medicul de familie, în altă zi la Agenţia de Transplant la Chişinău, pentru ca şi cei de aici să se asigure că recuperarea decurge fără probleme. Pentru că au de făcut mai multe drumuri, socrul este cel care se ocupă de transport.
„El are maşină şi are grijă să meargă cu noi de fiecare dată când avem nevoie. Mai ales că avem de făcut multe drumuri”, spune bărbatul. Altfel nici nu s-ar putea. Soţia lui, Ecaterina se simte mai rău şi rar când se scoală din pat.
„ Ea suportă un pic mai greu organul străin. Doctorii ne-au explicat că persoana donatoare avea grupa a II-a de sânge, iar la ea este I-a. Stă mai mult culcată şi iese doar la o mică plimbare”.
Vladislav este totuşi încrezător şi nu are pic de îndoială că lucrurile vor decurge bine, doar au fost salvaţi ca printr-o minune. S-au născut a doua oară. L-am întrebat ce l-a frapat în sistemul medical ceh, el şi soţia lui fiind trei luni în spitalul Ikem pentru recuperare.
„Tare ne-am mirat când am văzut atâta utilaj. Ne imaginam că aşa trebuie să fie, dar nici chiar aşa de mult. Şi atitudinea doctorilor a fost extraordinară. Nu am simţit niciodată din comportamentul lor că aş fi străin pentru ei şi pentru ţara lor, deşi eram doi moldoveni într-un spital ceh”, spune cu recunoştinţă bărbatul pentru sistemul care l-a salvat. Şi este sigur, anume datorită lor el şi soţia lui sunt în viaţă. Să se fi întâmplat nenorocirea aici...
„Cred că nu mai existam. Nu ştim prea multe despre ceea ce se întâmplă în sistemul medical de aici, dar am auzit la televizor că s-au făcut puţine transplanturi până acum. Şi apoi, cazul nostru a fost unul de urgenţă, dar aici oamenii care au nevoie de transplant trebuie să stea în rând”, se dă cu părerea el. Totuşi vrea să creadă că are o şansă aici, mai ales că doctorii îl sună des şi se interesează de starea lor de sănătate.
Pe data de 15 martie au bilete înapoi la Praga, plătite de către administraţia spitalului Ikem. Vor merge pentru un control. Clinica vrea să se asigure că viaţa celor doi este în afara oricărui pericol. Până atunci, respectă cu stricteţe recomandările primite înainte de întoarcere.
„Nu avem voie să mâncăm alimente cu grăsimi şi nici să consumăm alcool. Noi, ca moldovenii, eram obişnuiţi să servim câte un pic. Acum ne-au interzis în totalitate. Ni se permite în schimb peştele, carnea de iepure sau pui”. Aceasta însă nu este cea mai mare problemă. Poftele pot fi inhibate, chiar şi cu mesele bogate de sărbători ale moldovenilor. Problema este că nu li se permite să facă niciun fel de efort fizic. Astfel, ei nu ştiu când se vor putea întoarce la muncă. Şi e greu, pentru că s-au dus în Cehia să muncească, să câştige bani pentru cei doi copii ai lor – fetiţa lor de patru ani şi băiatul – de 16. Totuşi, acasă, chiar dacă sunt sute de probleme care aşteaptă rezolvare inima lui este mai liniştită aici – este lângă copii şi cei dragi pe care îi auzea o dată în săptămână, la telefon.
Vladislav şi Ecaterina au suportat un transplalnt de ficat în clinica Ikem din Praga în luna septembrie, după ce s-au intoxicat cu ciuperci. Viaţa lor a fost salvată printr-o intervenţie, unică deocamdată. Doctorii au folosit un singur ficat pentru cei doi, aceasta fiind unica posibilitate de a-i salva. Acum, cei doi folosesc medicamente munosupresive cehe, iar o dată la trei luni trebuie să se întoarcă în clinică pentru examinări suplimentare.
Articole relaționate: