Autor: Irina Papuc
Statul pare să fie steril în soluţii, dar şi în resurse financiare atunci când vine vorba de susţinerea cuplurilor care nu pot avea copii. Deşi de aproape doi ani este în vigoare o lege care prevede că persoanele asigurate pot beneficia de o procedură de fertilizare in vitro în baza poliţei, lucrurile nu se mişcă din loc, din cauza faptului că nu au fost stabilite din start şi mecanismele de implementare. Acum, ca şi dintotdeauna, de altfel, pentru procedurile de reproducere asistată familiile care îşi doresc copii iau credite sau împrumută banii necesari de unde este posibil.
Natalia Perciun are 40 de ani. Ultimii patru ani au fost dedicaţi viitorului lor copil pe care încă nu-l au, dar şi-l doresc din tot sufletul. Ea a aflat abia în 2009 că nu va putea concepe un copil pe cale naturală, iar diagnosticul dur l-a primit după aproape 15 ani de tratamente.
„M-am tratat aproape 15 de ani cu tot felul de medicamente şi antibiotice. Doctorii mi-au spus că aveam o problemă la trompele uterine. Ulterior, am aflat că de fapt tratamentul administrat era greşit şi nu numai că nu mi-a ajutat, ci a complict mai mult situaţia”, povesteşte Natalia. Atunci fertilizarea in vitro a devenit ultima şansă.
„Am luat credit de la bancă şi a trebuit să renunţăm la multe”...
„Am rămas însărcinată chiar din prima procedură, chiar dacă rata de reuşită nu depăşeşte 30 la sută, dar la şapte săptămâni am pierdut copilul...Atunci am pierdut şi sensul vieţii. Mi-am revenit greu, dar am înţeles că pentru asta trăiesc”, mai spune femeia. Acum ea este una din viitoarele mămici fericite, deoarece este în a treia lună de sarcină, dar până aici a făcut nenumărate sarcificii, ştiute numai de ea, de soţ şi de doctorul lor.
„Cred că am cheltuit până acum vreo 400.000 de lei, adică peste 20 de mii de euro. Am luat credit de la bancă, pentru că eu sunt lucrător medical şi nu mi-am putut permite să strâng din salariu. Mai am de plătit încă pentru trei ani înainte. Am renunţat la multe lucruri pe care şi le permit oamenii obişnuiţi – mâncare mai bună, haine, iar de odihnă nici nu mai pomenesc”, spune femeia, care este sigură că ar fi început mult mai devreme să apeleze la reproducerea asistată dacă serviciul era asigurat de către stat:
„Să fi existat aşa serviciu din contul poliţei nu ezitam nicio clipă. Cu datoriile e mai greu. Trebuie să calculezi mai întâi de câţi bani ai nevoie şi în ce perioadă ai putea să-i întorci”.
Sacrificiile făcute de către familia Perciun sunt experienţe prin care trec alte mii de cupluri din Moldova. Statul nu-i ajută cu nimic. Există o lege, însă „efortul” statului se opreşte aici.
Trebuie să ajungem trenul din urmă
Legea cu privire la sănătatea reproducerii la sfârşitul lui 2012. Articolul 20 al legii prevede că CNAM va achita o procedură de fertilizare in vitro, dar nu pentru toate cuplurile, ci pentru cele care practic primesc salarii suficiente numai ca să nu moară de foame.
„Cadrul legal spune că numai cuplurile al căror salariu nu trece de 50 la sută de salariu de ramură şi care desigur au indicaţii medicale vor beneficia de acestă procedură în baza poliţei”, explică Ştefan Gaţcan, directorul Institutului Mamei şi Copilului. Potrivit lui, o comisie de lucru a stabilit că suma oferită de CNAM pentru o procedură ajunge la 39-40 de mii de lei, adică acoperă toate cele trei proceduri de bază – stimularea ovariană, fertilizarea şi transferarea ovocitului în cavitatea uterină.
Până acum statul însă n-a achitat niciun bănuţ deoarece la adoptarea legii nu s-au prevăzut şi mecanismele de implementare.
„Acum depunem toate eforturile pentru ca să ajungem trenul din urmă. Ne-am propus ca să deschidem primul centru de fertilizare in vitro de stat în cadrul Centrului de Genetică şi Reproducere Medicală. Am depus mai multe proiecte, am solicitat ajutorul partenerilor interni. Deocamdată încă nu sunt bani, dar suntem siguri că se vor găsi, iar acest centru va funcţiona până la sfârşitul acestui an”, este încrezător Gaţcan. El spune că echipa a fost consolidată deja, însă cei mai mulţi bani sunt necesari pentru utilaje, iar acestea ar costa în jur de 4,5 milioane de lei.
În Republica Moldova, procedura de reproducere asistată poate fi efectuată numai în clinicile private, unde procedura costă aproximativ 3.000 de euro, bani enormi pentru moldoveni al căror salariu mediu pe economie ajunge la 4.000 de lei, adică nici 400 de dolari. Pentru o singură procedură un cuplu ar trebui să strângă banii din salariu mai bine de şase luni, fără să cheltuie nimic pentru mâncare sau întreţinere. Prima procedură are şi cele mai mici rate de succes – de la 25 la 30 la sută. Ratele cuplurilor infertile în Republica Moldova sunt mai mari decât în alte state europene sau ex-sovietice, astfel că 22 din 100 de cupluri nu pot concepe un copil pe cale naturală.
Articole relaționate: