Autor: Irina Papuc
Să fii bolnav în Republica Moldova este extrem de costisitor, iar povara bolii, moldovenii o duc pe umerii lor fără vreun ajutor din partea autorităților. Este și cazul bolnavilor de diabet care cheltuie lunar peste 500 de lei pentru testele pentru glicemie. Banii însă nu le ajung, aşa că unii recunosc că utilizează seringile de două ori, pe care le dezinfectează în spirt. Ei îşi doresc ca acestea să fie compensate, aşa scum se întâmplă, de fapt, în majoritatea statelor.
Maria Onofraș este pensionară, dar muncește. Ea suferă de diabet zaharat şi este dependentă de insulină. Femeia spune că glucometru şi-a cumpărat singură, de la o expoziţie de utilaje medicale. Pe cel oferit gratuit de autorităţile din sănătate n-a vrut să-l ia. Sunt vechi şi necesită reparare prea des, spune ea. Problema ea mai mare sunt testele pentru glicemie, care costă, împreună cu un dispozitiv special care se schimbă o dată cu acestea, aproximativ 500 de lei. Cu aceşti bani reuşeşte să cumpere 100 de teste.
„Ce folos că au dat la mulţi glucometre, dacă nu ne dau teste? E ca şi căruţa fără roţi. Ele costă cel mai mult, dar fără ele nu putem. Eu, spre exemplu, trebuie să-mi măsor nivelul de glicemie de două ori pe zi, iar dacă mă duc la doctor, atunci cel puţin şase teste trebuie să fac, pentru ca doctorul să ştie ce doză de insulină să-mi prescrie”, spune femeia. Ea se plânge că şi seringile costă mult şi recunoaşte că uneori este nevoită să le ţină în spirt, pentru că nu-i ajung bani să cumpere noi de fiecare dată.
„Pe piaţă la noi sunt de două feluri – ruseşti, care costă puţin peste un leu şi de altele de calitate mai bună – 2, 65 bani costă una. Cumpăr vată cu spirt şi le ţin acolo, le mai folosesc şi a doua zi, dar stau cu frica-n sân, dar altfel n-am cum. Cele ruseşti sunt de calitate rea, distrug pielea”, recunoaşte femeia.
De la stat, primeşte doar medicamentele care inhibă gustul de mâncare şi insulina. „Şi asta e tot cu ce mă ajută autorităţile. Şi aş vrea să mă revolt, pentru că aud la televizor că ministrul spune că statul cheltuie cu un bolnav aproximativ 7.000 de lei. Am făcut eu nişte calcule şi nu e chiar aşa”, mai spune ea.
Valerian Vereghi este şi el bolnav de diabet, numai că nu este dependent de insulină. În ultimii ani, spune el, a avut trei atacuri de cord. Şi el recunoaşte că din lipsa testelor îşi măsoară nivelul de glicemie din sânge mult mai rar decât ar fi necesar.
„Nu-mi ajung bani să cumpăr atâtea teste. În loc să măsor nivelul de glicemie o dată la două zile, se întâmplă să fac o dată în săptămână. Am şi eu priteneni şi rude prin alte ţări, acolo şi testele se dau gratuit. Ce să fac eu cu glucometru dacă n-am cum să măsor glicemia fără teste?”, se revoltă bărbatul, pentru care singura sursă de venit este pensia.
Medicii de familie recunosc că pacienții fac economii pe teste, din cauza faptului că acestea nu sunt acoperite de poliță. Ei spun că cei care utilizează seringile de mai multe ori se expun unui risc enorm de infecții. „Riscul este de a dezvolta o infecție locală, iar dacă acest lucru nu este depistat de către pacient la timp, atunci se poate extinde peste tot corpul. Este periculos”, spune Nina Chicu, medic de familie din Chișinău.
Boris Golovin, preşedintele Asociaţiei Prodiab, a declarat anterior pentru SănătateInfo că a solicitat Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină să acopere cheltuielile pentru teste, dar că deocamdată n-a primit niciun răspuns. Numai în 2011, autorităţile din sănătate au alocat bani pentru 6.000 de glucometre, iar anul trecut peste 1.000. Doctorii cred că utilitatea lor este aproape nulă, dacă nu sunt asigurate şi testele atât de necesare bolnavilor.
La etapa actuală CNAM asigură doar tratamentul cu antidiabetice și insulină, iar pentru procurarea acestora ar fi cheltuit peste 20 de milioane de lei. Iar din 2013, compania finanțează screeningul pentru depistarea diabetului și prediabetului.
În Republica Moldova există peste 70 de mii de bolnavi de diabet, dintre care peste 12 mii sunt dependenți de insulină.
Citește la aceeași temă: