Autor: Sorina Bujarov
Sistemele medicale din întreaga lume își direcționează o parte importantă din resurse pentru dezvoltarea medicinii de reabilitare, oferindu-le șansa oamenilor cu fracturi, sechele lăsate de operații sau de anumite maladii să se pună pe picioare. În Moldova însă aceste servicii aproape că lipsesc, iar puținii specialiști în reabilitare sunt nevoiți să se descurce la două sau chiar patru locuri de muncă, din cauza salariilor prea mici. Doar în secția de reabilitare și recuperare a Spitalului de Traumatologie și Ortopedie din Capitală își revin anual aproape 600 de pacienți. Cam tot atâția ar avea nevoie să se reabiliteze, dar sunt trimiși în raioane unde specialiștii în domeniu sunt aproape lipsă.
Potrivit unui raport al firmei de consultanță UNICON în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor de reabilitare în Republica Moldova, de recuperarea pacienților ar trebui să se ocupe o întreagă echipă multidisciplinară. Aceasta ar trebui să fie alcătuită din medic de familie, asistenți medicali, manager de caz de admitere și monitorizare, asistent social, logoped, kinetoterapeut, terapeut ocupațional, terapeut prin recreere, neuropsiholog, psiholog și protezist. În Moldova însă astfel de specialiști se găsesc foarte puțini.
Potrivit Universității de medicină și farmacie „Nicolae Testemițanu”, în prezent, specialitatea reabilitare medicală și medicină fizică o însușesc 33 de rezidenți, dintre care șapte sunt în ultimul an. Specialitatea ortopedie și traumatologie au ales-o 48 de tineri, dintre care zece sunt în ultimul an. La fel de puțini sunt și logopezii. Potrivit responsabililor de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, singura instituție de învățământ din țară care pregătește logopezi, anul acesta au ales această specializare 26 de tineri.
Condițiile de muncă, salariul foarte mic, dar și lipsa unui serviciu stabil sunt principalele cauze ce-i demotivează pe tineri să se specializeze în recuperare, afirmă specialiștii care deja muncesc în acest domeniu.
Ion Muderenco este kinetoterapeut la Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare (CREPOR). A terminat universitatea acum 20 de ani. La început a muncit kinetoterapeut, însă, din cauza salariului foarte mic, a părăsit sistemul medical și a plecat să lucreze în alte domenii.
„La început am muncit ca kinetoterapeut la policlinica Cancelariei de stat. Am lucrat acolo un timp, după care m-am transferat la CREPOR. După un an am plecat să muncesc în construcții, deoarece banii din medicină nu-mi ajungeau nici pentru strictul necesar”, mărturisește kinetoterapeutul care a revenit în sistemul medical anul trecut.
Spune că nici acum nu este mulțumit de condițiile de muncă și nici de remunerare. A învățat însă să se descurce, spune el.
„Acum sunt angajat la patru locuri de muncă. Sunt kinetoterapeut la CREPOR, medic la două echipe de fotbal și antrenor de karate la o echipă mică de copii. Doar așa pot să-mi întrețin familia”, mărturisește kinetoterapeutul.
La fel de greu se descurcă și logopezii. Aceștia spun că în Republica Moldova profesia de logoped nu este apreciată și nici remunerată corespunzător.
„Atunci când am absolvit universitatea eram 50 de logopezi. Acum însă doar trei lucrează în domeniu. E greu să fii logoped în Moldova, pentru că ești nevoit să lucrezi în mai multe locuri”, afirmă Tatiana, logoped la o grădiniță din capitală.
Singurul lucru care o motivează să muncească în acest domeniu deja de mai bine de 16 ani este dragostea față de profesie.
„Am ales această profesie, pentru că mi se potrivește. Este o combinație dintre psihologie, medicină și pedagogie. Nu sunt mulțumită de condițiile de muncă, însă îmi dau seama că nu doar logopezii se confruntă cu astfel de probleme”, mai adaugă Tatiana.
Terapeuții ocupaționali spun că munca lor este la fel de puțin apreciată, deși multe instituții ar avea nevoie de astfel de specialiști.
„Am terminat psihopedagogia și la început am lucrat la o instituție publică. Am rezistat acolo foarte puțin, din cauza salariului mic, dar și din cauza sistemului. În loc să ajut oamenii, lucrând direct cu beneficiarii, acolo trebuia mai mult să completez acte. Am primit o ofertă de la un ONG și am acceptat fără să stau pe gânduri”, afirmă Ada Savca, terapeut ocupațional la Centrul de dezvoltare precoce „Voinicel”.
Amintim că în Republica Moldova, servicii de reabilitare sau recuperare prestează doar trei instituții: Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, Spitalul Clinic Municipal „Sf. Treime” și Spitalul de Traumatologie și Ortopedie. Primele două au secții de recuperare pentru pacienții care au suferit accident cerebro-vascular, iar Spitalul de Traumatologie și Ortopedie prestează servicii de recuperare după interveții chirurgicale ortopedice sau traumatisme.
Articole relaționate: