Redactor: Sorina Bujarov
Homeopatia, o metodă de tratament alternativ inventată în urmă cu 200 de ani, este tot mai populară în întreaga lume, deşi studiile ştiinţifice nu au demonstrat în niciun fel eficienţa acestor remedii. Recent, cercetătorii australieni au declarat că aceste produse sunt de fapt un simplu placebo, iar cei care le folosesc se tratează practic cu granule care conţin doar zahăr.
O cercetare realizată recent de Australian National Health and Medical Research Council a demonstrat că nu există niciun studiu care să ateste clar eficienţa acestor tratamente, scrie The Guardian. Concluzia experţilor australieni susţine o analiză realizată de guvernul britanic în anul 2010, care a arătat de asemenea că remediile homeopate nu sunt mai bune ca un placebo.
Granulele sau tincturile par să aibă rezultate bune în unele cazuri, când organismul poate lupta singur cu boala, dar în cazuri grave s-a ajuns chiar la deces. Prin urmare, persoanele care se bazează doar pe aceste produse şi refuză medicamentele îşi pun viaţa în pericol.
Pe ce se bazează homeopatia. Concepţia care stă la baza acestei metode alternative de tratament este că organismul trebuie ajutat să se vindece singur. Metoda de tratament a fost inventată în anul 1796 de medicul german Samuel Hahnemann şi nu se bazează pe extracte din plante, cum greşit cred unii pacienţi. Ideea lui Hahnemann este că administrarea în doze foarte mici a unei substanţe care în mod nornal ar îmbolnavi o persoană sănătoasă are efect benefic asupra unui bolnav şi vindecă boala respectivă. De exemplu, persoanele care suferă de insomnie se pot vindeca dacă vor lua coffea, un remediu făcut din cafea. Remediile homeopate conţin deci diluţii repetate în apă sau alcool din anumite substanţe.
Cât de mult trebuie diluată o substanşă pentru a fi considerată eficientă. Practic, diluarea este atât de mare încât uneori în produs nu mai poate fi detectată nici măcar o moleculă din substanţa originală, astfel încât cercetătorii au observat că acele granule conţin deseori doar zahăr.
Hahnemann folosea de obicei diluţii 30C, considerând că o substanţă poate fi diluată la infinit. În realitate, cea mai mare diluţie care ar permite păstrarea a cel puţin o moleculă de substanţă activă este de 12C. Asta nu a împiedicat însă companiile producătoare să vândă şi remedii cu o diluţie de chiar 200C, cum este Oscillococcinum. Asta înseamnă că un gram de substanţă activă a fost diluat în 100 de grame de apă, iar procesul a fost repetat de 200 de ori.
În tratamentul homeopat, un remediu este considerat cu atât mai eficient cu cât este mai diluat. Chiar dacă la o asemenea diluţie nu mai există absolut nimic din substanţa activă, homeopaţii consideră că remediul păstrează o „memorie” a acelui ingredient şi astfel are efect.
Cum se administrează remediile homeopate. Granulele, cea mai populară formă în care sunt utilizate acum aceste remedii, trebuie ţinute sub limbă până când se topesc. Medicii care le recomandă atrag atenţia că granulele nu trebuie atinse cu mâna, ci puse din tub direct în căpăcel şi apoi în gură. Tratamentul trebuie luat la aproximativ o oră înainte sau după masă şi în perioada folosirii acestui remediu pacientul nu trebuie să bea ceai de mentă sau să folosească pastă de dinţi mentolată.
Cum a inventat Samuel Hahnemann noua metodă de tratament. Nu trebuie să uităm că în anul 1790 medicina convenţională utiliza lipitori pentru a vindeca bolile şi alte tratamente pe care acum le considerăm de-a dreptul şocante. Lesne de înţeles că medicul Hahnemann a căutat alte soluţii, care să fie mai eficiente şi care să nu producă pacienţilor şi mai multă suferinţă.
Ideea i-a venit după ce a consumat pudră din scoarţa arborelui cinchona şi a făcut febră. Scoarţa acestui arbore conţine chinică, substanţă folosită pentru a trata malaria. Dar această temută boală se manifestă prin febră, prin urmare Hahnemann a crezut că arborele cinchona poate trata malaria. Astfel, s-a gândit el, dacă va folosi substanţa care produce o anumită boală va putea trata acea afecţiune. Şi în prezent medicii homeopaţi susţin că remediile lor pot trata malaria.
Specialiştii atrag atenţia că un remediu nu poate fi considerat bun doar pentru că un medic l-a recomandat sau pentru că unele persoane s-au vindecat după ce l-au luat. Uneori, este posibil că boala să fi trecut de la sine, deci să nu existe o relaţie cauză - efect între administrarea remediului şi vindecare.
În plus, profesorul John Dwyer, imunolog şi profesor de medicină la Universitatea din New South Wales, spune că nu trebuie neglijat nici efectul placebo, care este deosebit de puternic la unii pacienţi. Un bolnav se va vindeca doar pentru că este convins că a luat un tratament eficient.
În cazuri grave însă, folosirea exclusivă a homeopatiei a avut efecte tragice, ducând la decese în afecţiuni care ar fi putut fi rezolvate uşor prin medicina clasică. Riscul este şi mai mare în cazul celor care refuză vaccinarea şi aleg vaccinurile homeopate, inclusiv pentru copiii lor. Aceste „vaccinuri” nu-i feresc însă pe micuţi de boli grave, cum este tuberculoza.
█ Articole relaționate: