Autor: Sorina Bujarov
Sistemul spitalicesc din Moldova trebuie reformat, deoarece generează cheltuieli inutile și, în același timp, nu oferă servicii medicale de calitate populației. Aceasta este încă una dintre concluziile studiului „Guvernanța spitalelor publice în contextul reformelor de sănătate: soluții pentru Republica Moldova”. Potrivit documentului, sistemul spitalicesc din țara noastră se confruntă cu probleme, începând cu politicile de sănătate realizate de către Ministerul Sănătății și încheind cu gestionarea activității fiecărui spital în parte.
Despre gestionarea propriu-zisă a spitalelor, majoritatea problemelor la acest nivel sunt generate de politicile aplicate de către instituția de vârf în sănătate – Ministerul Sănătății. Astfel, deși majoritatea spitalelor au în calitate de fondator administrația publică locală, totuși unele decizii ce țin direct de managementul instituției sunt luate de Ministerul Sănătății.
„O bună parte dintre competenţele fondatorului sunt afectate de intervenţiile Ministerului Sănătăţii, începând cu actul de aprobare a regulamentului (statutului) și terminând cu cele care au un caracter de obligativitate – atribuțiile Consiliului de administrație, a directorului și a altor persoane cu funcții de conducere în spital”, se precizează în cercetare. Pentru a evita astfel de situații, autorii studiului despre guvernanța spitalelor recomandă respectarea atribuțiilor fondatorului, inclusiv de către Ministerul Sănătății, prevăzute în statutul spitalului, precum și transferul atribuțiilor Ministerului Sănătății către consiliul de administrație.
La nivelul instituției medicale, veriga slabă o reprezintă consiliul de administrație. În opinia experților, acesta este ineficient atât din punct de vedere organizatoric, dar și funcțional. Drept argument este adus faptul că din consiliu fac parte foarte puțini membri ce reprezintă fondatorul. Mai mult, aceștia au atribuții extrem de reduse în administrarea spitalului.
La modul practic, în prezent consiliile de administrație elaborează politicile instituționale, ia decizii legate de activitatea spitalului, monitorizează și evaluează performanța instituției pe care o conduc. Specialiștii sunt de părere însă că acest lucru nu este suficient.
„Atribuțiile organelor de conducere nu sunt îndreptate spre realizarea unei legături între scopul și obiectivele spitalului. Conducerea nu aplică principiile noilor modele de guvernanță în sectorul public. Astfel, pe de o parte, consiliul de administrație este limitat în atribuții, care ar trebui să le revină conform statutului de organ de conducere, iar pe de altă parte – au sarcini care ar trebui realizate la nivel inferior”, se subliniază în studiu.
Autorii mai precizează că felul în care funcționează acum consiliile de administrare este unul mai mult fictiv. Acesta nu deține competențele necesare pentru a participa la gestionarea activității unei instituții medicale. Pentru un management sănătos, administrația unui spital ar trebui, de fapt, să stabilească obiectivele și strategiile instituției, planurile și normativele privind angajații spitalului, să numească în funcții directorul și șefii de secție, dar și să monitorizeze performanțele acestora. Pe lângă aceasta, consiliul de administrare ar trebui să asigure cheltuirea rațională a finațelor și să asigure eficiența activității instituției medicale.
„Situația înregistrată în domeniul guvernanței spitalului public poate fi comparată cu situația când cineva care deține o sută procente dintr-o proprietate se află în incapacitate de a exercita acest drept. Pe când alți actori se simt liber în a o face, iar proprietarul de drept devine un simplu spectator. La modul practic, vorbim despre atribuțiile Ministerului Sănătății în ceea ce privește managementul instituției, inclusiv se ajunge până la micromanagement, precum și despre conflictul de interese generat de reprezentantul CNAM în calitate de membru din oficiu” a declarat Andrei Mecineanu, unul din autorii studiului.
De cealaltă parte, managerii spitalelor sunt de părere că consiliile de administrație au un rol important în gestionarea activității unei instituții medicale. „Acest consiliu vine în ajutorul managerului, îl ajută să ia decizii. Problemele medicale le rezolvăm noi medicii, însă în cazul celor de ordin economic avem nevoie de ajutorul lor. Managerul nu poate să-și ia toată răspunderea asupra sa. Mai mult, atunci când trebuie să solicităm ajutor de la fondator, consiliul de administrație intervine. Este mai prestigios ca un consiliul să solicite sau să decidă ceva, decât o singură persoană”, este de părere Vasile Malcoci, managerul Spitalului Raional Sângerei.
De altfel, autorii studiului precizează că reforma spitalelor în Moldova bate pasul pe loc din mai multe motive: competențele directorului sunt stabilite pe principii istorice, fondatorul deține atribuții care, din punct de vedere juridic, îi sunt improprii și subordonarea față de Ministerul Sănătății, care participă în managementul instituției medicale.
Studiul „Guvernanța spitalelor publice în contextul reformelor de sănătate: soluții pentru Republica Moldova” a fost realizat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS) în colaborare cu Friedrich-Ebert Stiftung, în cadrul mecanismului alternativ și independent de analiză a politicilor publice.
█ Articole relaționate: