Autor: Sorina Bujarov
În Republica Moldova vaccinarea obligatorie se face mai bine de două decenii, fiind inițiată la trei ani de la proclamarea independenței. De atunci, calendarul imunizărilor este actualizat aproape în continuu – fie sunt adăugate noi vaccinuri, fie sunt excluse altele. Aducerea vaccinurilor în țara noastră însă nu a fost un proces simplu. Dacă astăzi tot mai mulți părinți refuză imunizarea, acum 20 de ani moldovenii puteau doar să viseze la preparatele menite să- protejeze de bolile infecțioase. Specialiștii care au adus primele vaccinuri în Moldova povestesc cât efort au depus pentru ca populația țării să fie vaccinată, la fel cum se practica în țările dezvoltate.
Eforturile însă au fost recompensate. Deja de ani buni în Moldova nu au mai fost înregistrate epidemii de boli transmisibile. Mai mult, avem în țară unul dintre cele mai performante depozite de păstrare a vaccinurilor. Depozit Național de Vaccinuri este primul din Europa acreditat de Organizația Mondială a Sănătății și al doilea din lume, unde sunt păstrate toate vaccinurile, în cele mai bune condiții.
De altfel, Depozitul Național de Vaccinuri a fost deschis acum 20 de ani, mai exact în 1994. Pe atunci încă specialiștii moldoveni făceau primele eforturi să aducă în țară vaccinurile. Își amintesc că, inițial, nu erau susținuți de nimeni în ideea de a imuniza populația.
„Trei ani de după independență nu am avut vaccinuri aproape deloc”
Guvernul, cel care trebuie să asigure cheltuielile pentru imunizare, a refuzat să ofere bani pentru procurarea preparatelor, pe motiv că nu sunt bani suficienți. Virusologii moldoveni au găsit totuși o soluție.
„După destrămarea URSS-ului, a fost destul de greu pentru noi. Trei ani de după independență nu am avut vaccinuri aproape deloc. Guvernul nu avea bani pentru procurarea vaccinurilor. S-a găsit însă o altă soluție – „barterul”, când achitările pentru vaccinuri se făceau prin vinuri și alte produse de export. Altfel spus, Guvernul ne dădea cisterne cu vin și noi plecam în Rusia îl vindeam. Din banii acumulați cumpăram vaccinuri. Acestea însă nu ne ajungeau pentru toată populația”, își amintește Anatolie Melnic, șeful Centrului Profilaxie Specifică din cadrul CNSP. Specialistul mai povestește că, inițial, vaccinuri.
„Înainte se activa în alte condiții, mult mai grele. S-a depus un efort colosal ca să ajungem la ceea ce avem astăzi – epidemii zero și un depozit de vaccinuri performant, acreditat de OMS. Când nu aveam acest depozit rușii ne cereau 40 la sută din costul vaccinului, pentru a le păstra la ei. Păcat că astăzi aceste eforturi nu sunt apreciate și că oamenii din ce în ce mai des refuză imunizarea. În anii 1994-1995, când în Moldova bântuia epidemia de difterie, oamenii stăteau la codă pentru a fi vaccinați, de la orele 4 dimineața”, a mai adăugat Melnic.
Primul program național de vaccinare, aprobat în 1994
Deși sunt ani buni de când moldovenii au la dispoziție preparatele menite să antreneze organismul uman în lupta cu bolile infecțioase, specialiștii care au pus bazele vaccinării în Moldova își amintesc cu exactitate perioada cand în țară a fost adus fiecare vaccin în parte.
„Primul program național, aprobat în 1994, prevedea imunizarea împotriva poliomielitei, difteriei și parotiditei, a hepatitei virale В, rujeolei, împotriva tusei convulsive și a tetanosului. Vaccinul contra rubeolei, de exemplu, a fost introdus în 2002, vaccinul Hib – împotriva meningicei bacteriene purulente, a fost introdus deja în 2009, vaccinul pneumococic –în 2013, iar contra rotavirusului - în 2012”, își amintește cu satisfacție în voce șeful Centrului Profilaxie Specifică Anatolie Melnic.
Acum, calendarul vaccinărilor din Moldova conține 12 vaccinuri obligatorii. Drumul până aici însă a fost unul anevoios. Din lipsă de bani, primul Program Național de Imunizare a fost implementat cu suportul mai multor organizații internaționale – UNICEF, OMS, Guvernul SUA și al Japoniei, etc. Vaccinarea împotriva hepatitei В a nou-născuților și adolescenților a dus la reducerea morbidității prin această maladie la copii de la circa 1.000 de cazuri – în 1989 la 3 cazuri în 2014, iar vaccinarea împotriva rujeolei și rubeolei a redus numărul bolnavilor de la peste șapte mii de cazuri în anul 2002 la lipsa cazurilor în 2008 și în următorii ani.
Primul Program național de imunizare conținea vaccinuri contra opt infecții, astăzi - 12
La 20 de ani de la aprobarea primului Programul național de imunizare, care conținea doar vaccinuri contra a opt infecții, calendarul vaccinării din Moldova a fost suplinit cu încă patru preparate. Înainte de a fi administrate, vaccinurile sunt păstrate în Depozitul Național de Vaccinare. Acesta nu a fost construit de la zero, ci doar amenajat într-un fost garaj pentru mașini. Specialiștii de aici spun că multe lucruri au rămas la fel ca și acum 20 de ani. Ușile de la intrare sunt din fier și vopsite gri, aceiași nuanță ca și la garajele din vecinătate. Diferența o face însă inscripția – „Depozitul de Vaccinuri” și clopoțelul agățat la ușă, care anunță medicul ce supraveghează vaccinurile despre venirea vizitatorilor.
Depozitul are patru camere – în una sunt amenajate încăperile frigorifice, iar în alte trei sunt păstrate seringile și cutiile pentru nimicirea acestora. Toate au ușile închise, și doar sala principală, acolo unde sunt păstrate vaccinurile, nu are ușă. Astfel, atunci când intri, primul lucru care îți sare în ochi sunt luminițele roșii de la utilaj, care indică temperatura din camera de păstrare. Și mirosul care se intensifică cu fiecare pas pe care îl faci în direcția camerei cu vaccinuri îți dă de înțeles că anume aici se păstrează preparatele.
La prima vedere, nu vezi nimic deosebit, doar câteva frigidere mici, care se asemenea foarte mult cu cele în care se păstrează și înghețata, și alte trei frigidere mai mari. Cele mari indică temperatura de 5 grade celsius, iar cele mici au temperatura de minus 20 de grade.
În ultimii șapte ani, Alexandru Lungu este cel care veghează ca aceste temperaturi să nu să se modifice. Îmbrăcat într-o haină groasă, josuț de statură, acesta umblă prin încăperile friguroase, cu o repeziciune necaracteristică vârstei sale.
„Supraveghez preparate în valoare de 78-80 de milioane de lei”
„Trebuie să monitorizez ca în camerele cu vaccinuri să se mențină temperatura scăzută. Toate vaccinurile se păstrează la temperatura de 2-8 grade celsius. Doar vaccinul contra poliomielitei se păstrează la minus 20 de grade. Monitorizarea temperaturii în camerele frigorifere, unde se păstrează vaccinurile, se efectuează permanent prin dispozitive electronice, termometre și termografe speciale, conectate la două sisteme de alarmă care alertează, dacă temperatura deviază. Mereu trebuie să fii cu ochii în patru, că de altfel riști să strici preparate în valoare de milioane de lei”, spune Alexandru Lungu, care muncește la CNSP de 30 de ani, iar ultimii șapte ani este singurul specialist care supraveghează buna păstrare a vaccinurilor în acest depozit.
Medicul ne-a făcut o mică excursie și în camerele de păstrare a seringilor. Ne-a făcut chiar o mică demonstrație, ca să ne convingem cât de eficiente sunt seringile autoblocante, cu care se face imunizarea.
„Seringile astea sunt doar pentru vaccinare. Ele se blochează după prima folosire și nu mai pot fi utilizate. Astfel se evită utilizarea repetată și, totodată, răspândirea infecțiilor. Dar, adevărat că sunt mai scumpe decât celelalte. La noi, astfel de seringi se folosesc din 1999”, a afirmat medicul.
Nu își aduce aminte câte doze de vaccin are în total în depozit, însă spune că duce evidența la fiecare preparat în parte. Știe doar costul întregului lot de vaccin disponibil în depozit. „Eu supraveghez preparate în valoare de 78-80 de milioane de lei. Datele se schimbă în continuu”, a spus doctortul.
Depozitul Național de Vaccinuri este acreditat de către OMS, la fiecare cinci ani. Ultima dată specialiștii OMS au făcut verificări anul trecut, când au emis un nou document, care confirmă calitatea păstrării vaccinurilor.
În perioada 20 – 25 aprilie este marcată Săptămâna Europeană a Imunizării.
█ Articole relaționate: