Autor: Irina Miron
Ignoraţi de oameni şi autorităţi. Este soarta copiilor din Moldova diagnosticaţi cu autism și care, din cauza sistemului medical defect, au şanse reduse de recuperare. Din partea statului nu pot spera la mai mut decât un simplu certificat de reabilitare, pentru că centre de reabilitare finanțate de la buget nu există, așa că terapie pot face doar în instituțiile non-guvernamentale.
Acum un an, medicii i-au pus lui Vadim Ponomariov, un băiat de doi ani şi două luni din Chişinău, un diagnostic nemilos – retard verbal şi mintal. Sau, spus mai pe înțelesul tuturor, autism. Pentru Natalia, mama lui Vadim, a sunat ca o sentinţă. Singurul ei copil a venit pe lume la numai șase luni de sarcină şi cântărea doar 990 de grame. Iar când a împlinit șase luni, femeia a înțeles că nu a scăpat de calvar. „Nu reacţiona la nimic, nici la sunete nici la vorbe. Atunci m-am gândit că are sindromul Down”, mărturisește Natalia.
A mers imediat la un medic neurolog, care i-a spus că este vorba despre retard, însă nimic mai mult. „Nu ne-a trimis să facem nici tomografie ca să vedem adevărata cauză a apariţiei acestui retard şi nici tratament nu ne-a dat”, a precizat ea.
Pe când Vadim avea un an şi două luni, Natalia a cunoscut un alt doctor care, fără rezerve, a identificat simptomele autismului. Acelaşi medic a încurajat-o pe mama lui Vadim să urmeze şedinţe de reabilitare. De atunci, îşi aduce băiatul la unul din cele două Centre de reabilitare din Chişinău.
„Copilul meu s-a schimbat de atunci. Era foarte plângăreţ, făcea isterică, acum e mai liniştit”, mărturisește Natalia. Chiar şi după mai multe luni de reabilitare, îi este este, însă, foarte greu să comunice cu fiul ei, care ar trebui deja să vorbească. „Nu vrea să bea din cană, nu vrea să mănânce ceea ce îi dau, nu reacţionează la nume, afară aleargă haotic, îi muşcă pe copii, îi îmbrânceşte. Dacă vreau să îl pup, mă respinge chiar şi pe mine”, spune femeia.
Potrivit specialiştilor, autismul se poate manifesta diferit. Dar, de cele mai deseori, cei diagnosticați cu această boală dau dovadă de probleme de socializare, comportament inadecvat și tulburări psihice. Zilnic, la Centrul de reabilitare vin câte zece copii cu asemenea afecţiuni. Aceştia sunt ajutaţi să revină la o viaţă normală de logopezi, asistenţi sociali, educatori şi psihologi. Misiunea cea mai grea revine, probabil, celor din urmă. „Au fost cazuri în care am avut nevoie de jumătate de an ca să mă apropii de copil, alteori, copilul începe de la prima şedinţă să colaboreze cu tine. Cel mai des îmi reuşeşte să lucrez cu el prin jocuri, interes pentru anumite jucării, alteori, îi las să se joace cu alţi copii, ca să îşi facă singuri jocurile”, povesteşte Andrei Fleştor, psiholog la Centrul de Resurse şi Reabilitare.
Antonina Gavajuc, directorul Centrului de Resurse şi Reabilitare, reproșează autorităților că se implică prea puţin în procesul de reabilitare a copiilor cu autism. „Copiii sunt diagnosticaţi de medicul psihiatru, ceea ce nu este corect. Trebuie să existe un grup de specialişti format din psiholog, pedagog, logoped, medic neurolog sau un psihiatru, care să stabilească diagnosticul. Ei sunt în măsură să facă recomandări în astfel de cazuri”, precizează ea.
De cealaltă parte, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii recunosc faptul că, din lipsă de bani, nu există instituţii specializate de stat, care ar avea grijă de tratamentul şi continuarea procesului de reabilitare a copiilor. ”Cu aceşti copii lucrează în şcoli logopezii, psihologii şi pedagogii defectologi, atât”, ne-a declarat Eugenia Dumitraş, membru al comisiei de psihiatrie din cadrul Ministerului Sănătăţii.
În Republica Moldova, în evidență sunt aproape 160 de persoane cu autism infantil. Majoritatea dintre acestea – 144 – sunt încă minori.
Articole relaţionate: