Oleg Lozan, director la Școala de Management în Sănătate Publică
Pe lânga subfinanțare, corupție și management defectuos, una din cele mai mari probleme ale sistemului național de sănătate sesizate de societate, dar în special de comunitatea medicală este politizarea domeniului. De fapt, există o corelație directă între toate aceste probleme majore și așa numita politizare a sistemului medical.
Este clar pentru toată lumea că intersecția politicului cu actorii sistemului sanitar nu se întamplă la nivel de infirmiere sau asistente medicale, nici măcar la nivel de medici, ci la cel al managerilor din domeniu sănătății. Astfel, vom defini fenomenul politizării drept promovarea în funcții de conducere în sistemul sănătății a persoanelor loiale partidului care controlează Ministerul Sănătății, în pofida criteriilor profesionale sau principiilor meritocratice.
Acest proces, aparent inocent, care persistă de mulți ani, are repercursiuni drastice asupra sistemului sanitar, este o bomba cu efect imediat și prolongat pusă la baza reformelor și transformărilor în domeniu. De aici apar datorii de milioane, tone de medicamente date pe apa sâmbetei, gestionare defectuoasă a resurselor umane, materiale și financiare, etc și ca rezultat – calitate proastă a serviciilor medicale. Acest cerc vicios: politizare – incompetență – distrugere este originea, esența și diagnoza multor probleme atât la nivel instituțional, cât la nivel de sistem. Înțelegerea și rezolvarea acestei probleme este primordială și începe cu procedura de selectare a cadrelor medicale de conducere.
Vreau să fiu corect înțeles – sunt categoric pro concurs, mai mult – doresc să extindem acest procedeu democratic și spre nivelurile de șefi de departamente, secții, unități, așa cum se întâmplă în lumea civilizată. Ceea ce deranjează este modalitatea de realizare a concursului, dar și anumite prevederi, care favorizează derularea lui formală, cu multiple posibilități și un câmp enorm de manevre și interpretări.
Am ajuns să asistăm și la unele situații ridicole, mai rău decât în perioada sovetică, când conducătorul era numit de anumite autorități. De ce? Fiindcă astăzi în rezultatul concursului formalizat nimeni nu poartă nici o responsabilitate de calitățile și profesionalizmul candidatului “învingător”. Mă rog, „a fost cel mai bun” și, foarte des, “unicul”.
Concursul a devenit în multe cazuri doar o formalizare a deciziei deja luate în coridoarele politicului. Nu este loc pentru aprecieri meritocratice, echidistante, profesioniste. Și de unde așteptăm să apară noua generație de profesioniști, atunci când li se închid toate ușile și ei înțeleg foarte bine că nu capacitățile lor sunt criteriile de apreciere și accedere în funcții manageriale.
În acest context, vizavi de versiunea propusă pentru dezbateri publice a Regulamentului privind numirea în funcţie pe bază de concurs a conducătorilor instituţiilor medico–sanitare publice, este imperios de a acționa în următoarele direcții:
1) În situatia în care, pe de o parte Ministerul Sănătății a declarat (încă nu și realizat) că își propune depolitizarea, iar pe de altă parte – credibilitatea concursului este joasă, propunem realizarea multiplelor recomandări ale experților locali și internaționali. Și anume – de a fortifica gradul de autonomie în gestionarea instituțiilor medicale. Asta prin transferarea atribuției de organizare a concursului către Consiliile Administrative ale fiecărei instituții în parte sau aplicarea practicii de selectare a conducătorilor prin intermediul companiilor independente, specializate în acest domeniu. Atunci vom ajunge să realizăm și dezideratul managerial contemporan – “Ministerul trebuie să se termine la ușa spitalului”, care separă distinct rolul administrării sistemului sanitar de managementul instituțional, intern, care este specific fiecărei instituții sanitare.
Opinia integrală o găsiți pe SanoCLub.