Redactor: Irina Papuc
Un transplant de ficat poate dura de la opt până la 10 ore. Chirurgii sunt pe picioarele lor în tot acest timp, cocoșați peste masa de operație, fiind nevoiți să reducă la minim pauzele, chiar pentru a merge la baie. Imediat ce un organ devine disponibil, ei trebuie să fie gata de o nouă provocare. Așadar, cum reușesc doctorii să rămână concentrați atâtea ore în șir? Membrii echipei de transplant de la Centrul de Transplant Montefiore Einstein, din Bronx, New York, au explicat jurnaliștilor de la The Wall Street Journal care sunt strategiile lor care îi ajută să se mențină în formă.
În unele cazuri, soluțiile sunt chiar simple – este important ca doctorii să poarte încălțăminte comodă, iar altele țin de conștientizarea faptului că în mâinile lor se află vieți, care pot fi curmate în orice moment. „Când intri în operație, ești într-o altă zonă. Mintea ta este atât de concentrată pe ceea ce faci, încât nu mai ești conștient de timp”, explică Milan Kinkhabwala, șeful Centrului de transplant.
Deoarece în timpul operațiilor chirurgii trebuie să coase vase de sânge minuscule, totul este făcut pentru a minimaliza distragerea atenției lor. Nimeni nu verifică telefoanele în sala de operație, iar doctorii adesea poartă lupe montate ochelari, ceea ce limitează domeniul lor de vizibilitate la câțiva centimetri. Doctorul Kinkhabwala mai spune că îi place ca pe fundal să cânte muzică, care îi ajută și pe colegii săi să reducă stresul și oboseala. În playlist, care poate rula mai mult de 14 ore, se regăsesc, în principal, piese nostalgice, cum ar fi „The Girl From Ipanema” sau „Raindrops Keep Falling on My Head”.
Chirurgul Jay Graham a povestit că avea dureri mari de spate și de gât, de care a reușit să scape cu ajutorul orelor de yoga. Astfel, în fiecare dimineață Graham petrece câte o oră pentru a practica yoga, iar în fiecare săptămână aleargă minim câte 30 de mile. Mișcarea îl ajută să se mențină în formă.
Mulți dintre chirurgi au menționat că poartă saboți sau adidași concepuți pentru a ușura presiunea asupra picioarelor. „Am un tip de ciorapi foarte strâmți care mă ajută să stau 10 ore în picioare fără să obosesc”, spune Sarah Bellemare. Doctorița are 44 de ani și spune că, de obicei, sare peste masa de prânz. Când nu există cazuri foarte grave își permite, cel mult, să bea apă.
Stuart Greensteinm este cel mai în vârstă chirurg al Centrului de transplant și are 61 de ani. El este specializat în transplanturi de rinichi, care durează aproximativ 5 ore.
Membrii echipei de transplant de aici efectuează cel puțin câte o operație de lungă durată pe săptămână. Cele mai multe transplanturi se realizează cu organe de la donatori decedați, însă sunt efectuate și numeroase intervenții de la donatori vii, ceea ce înseamnă că sunt mult mai complexe.
Doctorul Kinkhabwala, care are acum 53 de ani, a venit la Montefiore acum 10 ani. Echipa este formata din șase chirurgi, vârsta cărora variază de la 30 la 60 de ani. Pentru chirurgi, vârsta potrivită de a munci este un subiect sensibil. O persoană tânără nu poate fi angajată cu ușurință, deoarece, pe de o parte, este nevoie de foarte mulți ani de pregătire și formare, iar, pe de altă parte, riști că angajezi un doctor „obosit și uzat”, spune Kinkhabwala. Așadar, cariera unui chirurg nu se termină la 50 de ani însă, de obicei, aceștia realizează intervenții mai puțin „pretențioase”.
De altfel, studiile realizate în SUA arată o creștere a nivelului de stres și epuizare în rândul medicilor, în special a chirurgilor. O analiză a cercetării pe acest subiect, publicată recent în Journal of the American College of Surgeons, a constatat că ratele de epuizare au variat de la 37 la sută la 53 la sută.
█ Articole relaționate: