Autor: Irina Papuc
În ultimii 10 ani spitalele din Moldova au beneficiat de cel puțin 20 de miliarde de lei, din bani asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Pentru comparație, acesta este volumul unui buget întreg al Republicii Moldova pentru anul 2014, de exemplu. La aceste venituri, se adaugă cele din servicii contra plată, dar și din proiectele de asistență oficială pentru dezvoltare care au ajuns, pe parcursul anilor, la valori de milioane de dolari. Chiar dacă volumul de bani alocat spitalelor este în creștere, nivelul de transparență a utilizării banilor publici rămâne scăzut. Deși instituțiile sunt obligate, prin lege, să raporteze autorităților numeroase date financiare, acestea nu ajung să fie făcute publice, rămânând în sertarele instituțiilor de stat.
În primul an de la implementarea Legii asigurărilor obligatorii de asistență medicală, spitalelor le-au revenit cel mai auster buget – doar 550 de milioane de lei. De atunci însă sumele alocate spitalelor au crescut constant. În 2005 se alocau în acest scop 631 de milioane de lei, în 2007 aproape 1 miliard, iar din anul 2008 cifra a trecut de 1 miliard de lei, ajungând în anul 2016 la 2,8 miliarde de lei.
Din ce bani supraviețuiesc spitalele
Legea Ocrotirii Sănătății prevede că„mijloacele financiare ale instituţiei medico-sanitare publice provin din fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală (în bază de contract de asistenţă medicală încheiat cu CNAM sau cu agenţiile ei teritoriale), din sursele bugetare, din serviciile prestate contra plată, din donaţii, granturi şi sponsorizări, din alte surse financiare permise de legislaţie”. Așadar, sursele de unde instituțiile medicale pot beneficia de bani sunt multiple.
Contractele cu CNAM
Principala sursă de venituri pentru acestea sunt contractele cu CNAM, în baza cărora Compania procură servicii medicale pentru moldovenii asigurați, contribuțiile la Sănătate fiind obligatorii prin lege în Moldova. Inițial, contractele se încheiau în baza datoriilor istorice, apoi în baza cazului tratat, iar mai nou și în baza sistemului DRG ( pentru cazuri acute). Legea prevede că în fiecare an instituțiile negociază cu CNAM suma contractelor. Procesul este însă unul netransparent, iar contractele cu justificarea sumelor nu sunt făcute publice.
Servicii contra plată
În lipsa unor rapoarte financiare, sumele pe care le obțin spitalele din servicii contra plată nu poate fi estimată. Totuși, unele instituției operează cu cifre care constituie, în medie, 5 procente din volumul total al veniturilor. De exemplu, Spitalul raional din Cahul a fost contractat de către CNAM în 2016 cu 57 de milioane de lei, dintre care 3 milioane constituie resurse extrabugetare. Spitalul Municipal Nr.1 din Capitală raportează pentru 2016 peste 4 milioane de lei din servicii contra plată, cu majorarea constantă a cazurilor tratate în afara sistemului FAOAM. Numeroase spitale raportează, de asemenea, creșterea constantă a numărului de pacienți tratați pe banii lor.
„Bănuții” de la fondator
Spitalele publice au fondatori diferiți – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale este fondatorul spitalelor republicane, Consiliul Municipal Chișinău este fondatorul pentru instituțiile municipale, iar în cazul celor raionale fondator este consiliul raional. Legea nu obligă administrațiile publice să aloce bani spitalelor, ci doar recomandă printr-o prevedere a Legii Ocrotirii Sănătății finanțarea pentru „consolidarea bazei tehnico-materiale”. Astfel, sumele sunt neesențiale și constituie, din bugetul ocrotirii sănătății, nu mai mult de 1 sau 1,5 procente. Conform datelor Sindicatelor, în 2016 în total administrațiile au alocat 77 de milioane instituțiilor medicale, dintre care 38 de milioane revin Consiliului Municipal Chișinău. Administrația locală din Bălți a alocat numai 152 de mii de lei, iar spitalele raionale au obținut anul trecut aproape 13 milioane de lei. Cel mai puțin – peste 4 milioane de lei – au ajuns în conturile instituțiilor medicale primare. De altfel, fondatorii alocă tot mai puțini bani, suma fiind în scădere de cel puțin trei ani consecutiv.
Asistența oficială pentru dezvoltare
În 2013 Republica Moldova a beneficiat de o sumă record de asistență financiară din partea partenerilor internaționali – 64 de milioane de dolari. Peste jumătate – mai exact 55 la sută au fost direcționați către spitale. În 2011 suma era 46 milioane de dolari, dintre care către spitale mergeau tocmai 63 la sută din resurse. În 2014 suma granturilor și creditelor a ajuns la 18 milioane de euro. Pentru 2015 și 2016 Ministerul Sănătății a încetat să mai publice rapoarte. La începutul acestui an, în cadrul primei ședințe ODA secretarul Consiliului sectorial de coordonare a asistenței externe Lilia Nița menționa că sistemul de sănătate a beneficiat de 30 de milioane de dolari în 2016, fără diseminarea informației pe tipuri de asistență medicală. Din acest an procentul granturilor a scăzut drastic, în schimb crescând creditele.
Proiecte investiționale
O altă formă de finanțare a spitalelor, tot cu banii CNAM, a fost reglementată din anul 2010. La cele existente deja, a fost format încă un Fond de dezvoltare, din care banii erau împărțiți pe proiecte investiționale. De-a lungul timpului, gestionarea acestui fond a fost cel mai des criticată, inclusiv de către Curtea de Conturi care a depistat ani la rând nereguli serioase, pornind de la componența comisiei care examinează proiectele investiționale, până la modul cum au fost împărțiți și apoi investiți banii alocați. În total, de când a fost constituit, prin acest fond s-au mai alocat spitalelor încă peste jumătate de miliard, mai exact 656 de milioane de lei.
„Noi percepem singuri că sistemul este nefuncțional, mai bine decât ne spune Curtea de Conturi. Există multă netransparență”
Roman Chirca, expert economic
Există multă netransparență în gestionarea fondurilor CNAM. Părerea mea este că cea mai mare netransparență se trage din zona achizițiilor, iar a doua cauză este sistemul de supraveghere a performanței spitalelor, supus indirect Ministerului Sănătății, ceea ce favorizează o discreție decizională care, în combinație cu un sistem de achiziții nefuncțional, creează multe suspiciuni. Acest perete informațional este foarte greu de penetrat. Noi, în calitate de consumatori de servicii medicale, percepem că sistemul este nefuncțional mai mult decât ne spun Curtea de Conturi sau alte instituții responsabile. Deoarece, până la urmă, este un sistem închis. Chiar dacă noua Lege a achizițiilor publice este conformă principiilor internaționale la nivel de implementare încă este făcută ca în Moldova. De exemplu, multe state recurg la sistemul electronic anonim de participare la achizițiile publice, iar sarcina este mult mai complexă. La noi totul se concentrează pe cel mai mic preț, dar acest lucru nu înseamnă asigurarea unui minim de calitate, care nici măcar nu este descris exact. Studiile făcute de noi pe segmentul importului de medicamente au confirmat că există un suprapreț de 100 sau 150 de procente. Atunci noi am comparat datele uzinei producătoare și prețul de producător înregistrat la Agenția Medicamentului. Ceea ce se întâmplă de la intrarea în țară noi știm, însă segmentul din afară, unde intervin numeroase firme-căpușă, nu este reglementat. Delapidările au loc în afara țării.
Părerea mea este că spitalele nu pot fi performante până nu va fi realizată reforma spitalelor. Se creează impresia că o parte din spitale există acum doar ca să utilizeze resursele CNAM, deoarece numărul de pacienți conform standardelor internaționale este mai mic. Desigur, este nevoie de un nivel mai sporit de transparență. Toate spitalele, și cele publice și cele private, trebuie să publice toate datele privind modul în care gestionează banii. Dacă spitalele private trebuie să raporteze în ceea ce privește resursele de care beneficiază prin contract de la CNAM, atunci instituțiile publice trebuie să prezinte date detaliate referitor la toate sursele de venituri pe care le gestionează. Aceste date nu constituie secret de stat sau comerciale, de aceea nu există temei să nu fie făcute publice.