Redactor: Sorina Bujarov
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecţiune mentală care cauzează, în mod repetat, gânduri nedorite. Astfel, pentru a scăpa de ele, persoana afectată repetă anumite gesturi la nesfârşit. În cazul în care ea se teme că orice lucru pe care îl atinge este infestat cu bacterii, aceasta se spală foarte des pe mâini.
Cauze. Motivele exacte ale acestei afecţiuni nu sunt cunoscute, însă studiile în domeniu sugerează că modul în care o parte a creierului trimite informaţii către cealaltă parte ar putea fi una din cauze ce favorizează apariţia bolii, scrie medlive.ro. Un al factor ar putea fi lipsa serotoninei (un neurotransmiţător monoamine care se găseşte în tractul gastro-intestinal şi sistemul nervos central). Alţi experţi consideră însă că infecţiile precum amigdalita streptococică sau scarlatina ar putea declanşa tulburarea, iar la copii ar putea-o agrava.
Simptome. Cel mai frecvent simptom este anxietatea. Este posibil ca persoana cu această tulburare să aibă un sentiment că ceva groaznic se va întâmpla dacă nu face o anumită sarcină. În cazul când aceasta nu reuşeşte să îndeplineacă sarcina, ea se va simţi tensionată. Obsesiile, gândurile nedorite, ideile şi impulsurile amestecându-se cu gândurile normale, cauzează anxietate sau frică. Specialiştii spun că gândurile pot fi sexuale, violente sau pot cauza îngrijorare cu privire la anumite boli şi infecţii:
- Teama că ceva rău se poate întâmpla
- Dorinţa de a face totul perfect
- Frica de a se murdări sau infecta
Compulsii. Acestea sunt comportamentele pe care le repetă persoana afectată pentru a încerca să-şi controleze obsesiile. Unii oameni au comportamente rigide şi organizate, în timp ce alţii au comportamente complexe, care se schimbă. De exemplu:
- Spălatul rufelor
- Număratul sau spălatul obsesiv al mâinilor
- Repetarea anumitor lucruri
- Aranjarea obiectelor într-o ordine perfectă
- Strângerea lucrurilor de care nu aveţi nevoie
- Rugăciunea
Uneori, persoanele afectate înteleg că obsesiile şi compulsiile lor nu sunt reale, dar sunt cazuri în care aceştia cred în fricile lor.
Diagnostic. Medicul poate afla dacă persoana suferă de tulburare obsesiv-compulsivă analizând simptomele şi starea de sănătate din trecut. S-ar putea să fie necesar şi un examen fizic. Multe persoane cu tulburare obsesiv-compulsivă trăiesc fără tratament, deoarece le este ruşine sau frică să discute cu un specialist, de aceea este important ca pacientul să vorbească deschis cu medicul dacă acesta crede că are anumite simptome.
Tratament. Potrivit specialiştilor,tratamentul presupune atât medicamente, cât şi consiliere. Consilierea pentru tulburarea obsesiv-compulsivă este un tip de terapie cognitiv-comportamentală numită expunere şi prevenire a răspunsului. Această terapie creşte contactul cu lucrul care cauzează griji sau convingeri false. De exemplu, dacă persoana este îngrijorată că va intra în contact cu mulţi germeni atunci când atinge anumite lucruri, terapia va presupune atingerea lucrului respectiv fără ca pacientul să se spele pe mâini ulterior. Cu ajutorul terapiei şi a unui consilier, cu timpul simptomele se reduc.
Articole relaţionate:
Românii cu probleme psihologice apelează la vrăjitoare, vraci și bioenergeticieni