Autor: Sorina Bujarov

A tratat afecțiunile dentare la copii aproape 30 de ani. În căutarea unor condiții mai bune de muncă, a lucrat în mai multe instituții medicale, însă sărăcia o ajungea mereu din urmă. A hotărât să renunțe la tot și să plece în străinătate, unde spera că va găsi o viață mai bună.

„Aș fi muncit în continuare, pentru că îmi iubeam munca, și colectivul era unul bun. Însă salariul pe care îl câștigam nu îmi ajungea pentru nimic. Am rămas singură cu doi copii pe care trebuia să-i întrețin. Eram singurul suport al lor, deoarece soțul meu murise. Deși erau mari, oricum trebuia să-i ajut financiar”, mărturisește Eugenia Danilov. Vom preciza că acesta nu este numele adevărat al fostei doctorițe, femeia a preferat să-și păstreze anonimatul.

S-a hotărât să meargă la muncă în Italia la îndemnul unor foste colege, care lucrau de ceva timp acolo. A rămas în Moldova cât a putut, dar greutățile o ajungeau din urmă. A fost nevoită să îndure foame, să-și îmbrace copiii cu haine primite de la vecini sau prieteni.

Dă-o încolo de profesie de elită că eu o să mor de foame”

„Eu nu am vrut să merg, dar nimeni nu m-a întrebat. Refuzam la început să conștientizez că așa nu se mai poate, până când o vecină mi-a propus niște haine și încălțăminte pentru că vedea că îngheț. Atunci mi-am zis, dă-o încolo de profesie de elită că eu o să mor de foame în curând”, își amintește stomatologul.   

 Auzise despre experiența celor care se porneau la drum fără acte, și spune că nu a avut îndrăzneala să se pornească așa. A ajuns în Rimini cu o viză de șapte zile. Acolo a întâlnit-o o prietenă și a ajutat-o să se angajeze menajeră într-o familie. Adaptarea a fost etapa cea mai complicată.

„Deși am găsit ușor de lucru, foarte greu m-am adaptat. Plângeam și ziua și noaptea, pentru că nu eram obișnuită ca oamenii să mă trateze de parcă aș fi un nimeni. Acasă eram privită cu respect, iar acolo… deja duceam dorul sărăciei de acasă”, spune ea.

S-a adaptat încetul cu încetul. De nevoie. Își dorea foarte mult să-și ia și copiii în Italia, să muncească și ei acolo. Inițial a plecat pentru o perioadă determinată. Își dorea o bătrânețe liniștită acasă, în Moldova.

 „Nu merită să investesc ca să-mi recapăt diploma”

„Ca orice moldovean care pleacă la muncă peste hotare, mă gândeam că o să  mă întorc acasă repede. Nu a fost să fie, pentru că fiica mea a rămas singură și trebuia să-și crească copilul. Am decis să rămân să le ajut”, mărturisește fosta doctoriță.

Așa că Italia a ținut-o aproape un deceniu. În toată această perioadă a lucrat menajeră, pentru că străinii nu i-au dat șansa să practice stomatologia pediatrică.

„Ești prea bătrână, așa mi-au spus. La un moment dat eram gata să dau toți banii numai pe studii ca să îmi recapăt diploma, însă… nu aveau nevoie de mine. Mi-am dat seama că nici nu merită să investesc pentru a-mi recăpăta diploma”, povestește întristată ea.

Acum Italia este a doua ei casă. Revine în Moldova doar când are nevoie de tratament sau o apucă dorul de prieteni și colegi. Preferă să se trateze aici, pentru că are mai multă încredere în specialiștii noștri, decât în utilajul modern din Italia.

„La început eu mergeam la medicii de acolo, dar să știți că ai noștri sunt mult mai buni. Cei de-acolo au încredere în niște aparataje moderne. Eu prefer să am încredere în oameni. Acolo lucrătorii medicali sunt reci și indiferenți, medici noștri sunt mai întâi oameni și de foarte multe ori se implică emoțional. Pentru mine aceasta e adevărata medicină”, spune cu mândrie femeia.

Deși are o vârstă înaintată nu renunță să viseze. Vrea să revină la vechea ei profesie.

„Aș munci din nou ca stomatolog, însă într-un sat, acolo unde copiii au nevoie de mine. Mi-e dor de un „mulțumesc” de copil. Așa împlinită te simți când auzi așa ceva”, povestește îngândurată spre final Eugenia Danilovna.

Acum în Moldova, cei mai mulți dintre stomatologi evită să meargă în policlinicile stomatologice din provincie din cauza utilajului învechit și salariilor mici. Astfel, din totalul de 900 medici stomatologi, peste 800 muncesc în sectorul privat și doar 100 combină serviciul privat cu cel de stat. 

 

Articole relaționate: 

Policlinicile stomatologice din raioane, cu doctori la pensie 

Povestea lui Alexandru Olog, gastrolog-hepatolog din Cimișlia, care muncește acum în Italia. „Nu alerg după condiții bune de muncă, ci după oameni care într-adevăr ar avea nevoie de ajutorul meu”

Povestea unei moașe din Moldova care muncește la un azil de bătrâni din Italia. „Aș veni alergând acasă…”