Redactor: Sorina Bujarov
Lill-Karin are 66 de ani și este din Norvegia. Femeia povestește că în 2010 a mers într-o excursie în India. La scurt timp după ce a ajuns în această țară, Lill-Karin spune că și-a fracturat grav un picior şi a fost transportată de urgenţă la spital, unde a stat întinsă pe podeaua ambulanţei, scrie ecdc.europa.eu.
Când ajuns la spital, a petrecut două zile pe un pat de plastic într-un salon cu oameni bolnavi. A primit câte un vas cu apă o dată pe zi, dar având piciorul fracturat, ea nu se putea spăla și nici nu avea condiții să-și schimbe hainele, astfel încât pur şi simplu a zăcut în căldură.
În cele din urmă, a fost transferată într-o cameră de rezervă şi a fost supusă unei operaţii de înlocuire a şoldului. În India, se obişnuieşte ca pacienţii internaţi să fie îngrijiţi de familie, aşa că nu a prea fost vizitată de doctori sau de asistentele medicale. Singura ei companie era femeia la care stătea în gazdă.
„Când am revenit în Norvegia a trebuit să mă internez din nou de urgenţă. Am fost ţinută singură într-o rezervă specială şi toţi vizitatorii mei trebuiau să poarte haine de protecţie”, mărtueisește Lill-Karin.
Doctorii au descoperit că femeia avea în urină o bacterie rezistentă la antibiotice, din cauza unui cateter urinar care îi fusese aplicat în timpul operaţiei din India.
„Nu am simţit niciun simptom al infecţiei, dar a fost o perioadă foarte dificilă. În familia mea s-a mai născut un copil, aşa că rudelor le-a fost teamă să mă viziteze ca să nu se molipsească. De asemenea, am ratat ocaziile de a participa la cununiile şi botezurile din familie. A fost o lovitură groaznică să fiu singură în acea perioadă, m-am simţit foarte deprimată şi extrem de izolată”, mai povestește femeia.
Aceasta mai spune că avea momente când nu era sigură că va supravieţui. Din fericire acum femeia s-a însănătoşit complet şi nu mai are infecţia, însă mărturisește că îi este frică să nu răcească sau să nu apară vreo complicaţie.
„Din perioada de spitalizare, am înţeles importanţa respectării măsurilor stricte de igienă şi a utilizării soluţiilor dezinfectante de mâini şi a soluţiilor de curăţare de uz casnic pentru a ţine microbii la distanţă. A fost o experienţă groaznică”, a adăugat Lill-Karin.
În observaţiile doctorilor cu privire la acest caz se spune că în perioada în care a fost în India, Lill-Karin a fost supusă operaţiei ortopedice şi tratamentului profilactic cu antibioticul linezolid. A fost internată în spital în Norvegia prezentând în urină o formă a bacteriei Klebsiella pneumoniae, rezistentă la mai multe tipuri de antibiotice. S-a considerat că această bacterie a colonizat tractul urinar în urma aplicării unui cateter în timpul operaţiei efectuate în India.
Bacteria a fost susceptibilă doar la un singur antibiotic, colistină. A prezentat rezistenţă la toate antibioticele următoare: antibioticele beta-lactamice (peniciline şi cefalosporine, carbapeneme şi aztreonam), aminoglicozide, fluorochinolone (de exemplu ciprofloxacin), trimetoprim/sulfametoxazol şi tigeciclină.
S-a determinat că tulpina de K. pneumoniae izolată producea o enzimă denumită carbapenemază. Analiza moleculară a demonstrat că bacteria izolată conţinea o genă responsabilă de producerea enzimei New Delhi metalo-beta-lactamază (NDM-1), un nou tip de carbapenemază. Acest element genetic a fost identificat în numeroase bacterii şi s-a răspândit la nivel global, făcând ca bacteriile purtătoare ale acestei gene să fie rezistente la numeroase antibiotice. Aceasta permite doar câtorva antibiotice, sau chiar niciuneia, să fie folosite în tratament. În cazul acestei paciente, bacteria prezentă în organismul ei era sensibilă numai la colistină, un antibiotic care trebuie administrat intravenos şi care poate fi toxic.
Experții Centrului European de Prevenire și Control a Bolilor susțin că în întreaga lume s-a observat o creştere a numărului de bacterii de acest tip, extrem de rezistente. Aceste bacterii, care pot trece dincolo de graniţe, sunt deseori purtate de pacienţii transferaţi dintr-un sistem de asistenţă medicală într-altul. Este important ca medicii să acorde atenţie maximă în cazul pacienţilor purtători de bacterii cu o astfel de rezistenţă la antibiotice. Deşi acest tip de rezistenţă este rar întâlnit în Scandinavia, numeroase alte cazuri observate în Europa au fost atribuite spitalizării în străinătate.
Articole relaționate:
Ce trebuie să știe pacienții despre antibiotice