Autor: Sorina Bujarov
„Profesia nu trebuie să-ți aducă numai plăcere sufletească, dar mai trebuie să te și hrănească. În Moldova, pot spune că medicina se practică mai mult ca voluntariat decât ca serviciu plătit, de aceea lucrătorii medicali părăsesc sistemul”. Cu această afirmație și-a început povestea Angela Doboboș din satul Cărpineni, raionul Hâncești care și-a dedicat 23 de ani meseriei, aici în Moldova. Acum cinci ani a fost nevoită să renunțe la profesie și a plecat însă în Rusia.
A ales să facă medicină pentru că, spune ea, de mică a crescut prin spitale. Și mama sa a muncit toată viața asistentă medicală. Cunoștea neajunsurile profesiei de la ea, însă nimic nu a oprit-o să-și transforme pasiunea în profesie. De cum a terminat Colegiul de medicină a mers să muncească în sat, acolo unde știa că este nevoie de lucrători medicali. Aproape 13 ani a îngrijit bolnavii din toate satele din împrejurimi. Îi cunoștea pe toți, așa încât pe parcurs a devenit cu mulți dintre pacienți prietenă, cumetră sau vecină.
„De cum am terminat învățătură am mers în Bujor, satul meu de baștină. Știam care e situația de acasă, știam cum lucrătorii medicali de aici muncesc pentru doi sau chiar pentru trei oameni. Mi-am zis să merg să lucrez acolo unde lumea într-adevăr are nevoie de mine. Plus că în sat îi cunoșteam pe toți, iar bolnavii sunt mai deschiși cu persoanele pe care le cunosc”, povestește Angela Doboș.
S-a mutat apoi cu munca la Casa internat pentru copii cu deficiențe mentale din Hâncești. A revenit ulterior la spital, dar de această dată la Urgența din satul Cărpineni. Dar neajunsurile se înmulțeau pe zi ce trecea.
„Să știți că cei care aleg să facă medicină au un caracter de fier, însă uneori și noi cedăm. Nu poți trăi cu un salariu de 1.500 de lei, mai ales când ai trei copii. Eu am rezistat mai mult de două decenii, însă când copii au început să crească au crescut și nevoile. Altă soluție decât să plec la muncă în străinătate nu am văzut”, povestește întristată femeia.
A rămas singură cu trei copii, iar banii câștigați nu-i ajungeau nici pentru produse alimentare. Așa a hotărât să meargă la muncă în străinătate, însă undeva mai aproape, în Rusia, ca să poată veni mai des acasă la copii.
„Am făcut medicină, știu cam de ce alimente are nevoie un copil. Eu nu îmi permiteam să cumpăr aceste alimente. Același pește, carne, lactate. Soțul, pentru că nu lucra oficial, nu ne susținea deloc financiar. Mai mult de nevoie, decât de voie am mers la Moscova la lucru”, povestește femeia oarecum stânjenită că în Rusia a ajuns să muncească vânzătoare într-un magazin alimentar. S-a întâmplat însă să facă și muncă de menajeră și chiar să lucreze pe un șantier de construcție.
„Mi-era indiferent ce o să muncesc, vroiam doar să câștig bani ca să-mi îndestulez băieții cu de toate. Nu e o rușine pentru mine că am lăsat medicina ca să muncesc ca vânzătoare. Pentru copii mei aș face orice”, a adăugat Angela Doboș.
Ar fi vrut să muncească pe profesie și în Rusia, dar actele ar fi costat-o foarte mult. „Mai bine acești bani le dau copiilor, decât să-i cheltui pentru propriile dorințe”.
„ Așa mi-e dor să port ahalatul alb, dar mai rabd așa. Nu vreau să cheltui banii aceștia numai pentru mine. Eu pentru copii am venit aici. Dar mi-e foarte greu, de fiecare dată tresar când aud girofarul ambulanței. Zilnic ies și mă uit la medicii și asistentele medicale de la spitalul de lângă serviciu, așa mi se face ciudă pe viață”, s-a indignat femeia.
Angela Doboș mai spune că a încercat să le găsească și copiilor de lucru în Federația Rusă. Dar a renunțat la idee, pentru că nu ar vrea ca și copiii ei să muncească printre străini.
„Au fost băieții mei aici. Nu le-a plăcut și eu mi-am dat seama că nu vreau așa viitor pentru ei. Nu vreau să trăiască și să muncească printre străini. Cât de bine nu ai munci și cât de frumos nu te-ai purta, oricum rămâi un străin. Of, iar acum și cu Vilnius…”, spune oftând aceasta.
Speră să revină acasă peste doi ani, pentru că mai mult de atât nu va rezista, spune femeia. În timp ce alții fug de munca de la urgență, Angela Doboș vrea să se întoarcă să lucreze anume aici.
„Mă gândesc să mă întroc la muncă la urgență. După mine, acolo sunt cele mai interesante cazuri și adrenalină multă, iar mie asta îmi place”, povestește entuziasmată femeia.
Dar va reveni acasă doar pentru copii. „Dă-i încolo de bani, niciodată nu îți vor ajunge. Eu vreau să mă întorc acasă, să văd cum se maturizează copii mei, cum se îndrăgostesc, pe urmă o să apară și nepoți. Nu vreau la bătrânețe să-mi amintesc cum vând produse în magazin, ci de momentele frumoase alături de copii mei”, a încheiat în final femeia, cu o doză de optimism în voce.
Articole relaționate:
Povestea unui stomatolog pediatru plecat la muncă în Italia. „Mi-e dor de un „mulțumesc” de copil”