Autor: Sorina Bujarov
Rezistența la antibiotice este o problemă gravă nu doar pentru țările dezvoltate. Nici Moldova nu este o excepție în acest sens. Specialiștii spun că în ultima perioadă se confruntă cu tot mai multe cazuri când preparatele menite să distrugă bacteriile din organism se dovedesc a fi ineficiente. În aceste condiții, bolnavii se chinuie luni și chiar ani în șir cu infecțiile.
Ion Cleștornîi are 62 de ani și este din orașul Sângerei. Ultimii 32 de ani bărbatul i-a petrecut în mare parte prin spitale, din cauza unei traume la picior. Istoria lui începe în 1982, când a suferit un accident rutier cu motocicleta. Atunci a fost spitalizat și supus unei intervenții chirurgicale. După operație medicii i-au recomandat un mod de viață liniștit, fără efort fizic măcar câțiva ani. Greutățile însă se adunau una peste alta și la scurt timp bărbatul a revenit la muncă. Lucra la o companie de energie electrică, umbla prin sate și schimba contoare, ceea ce presupunea mersul pe jos. Din acest motiv, la un an de la operație, rana de la piciorul accidentat s-a deschis.
„Nu am urmat recomandările medicilor nu din neglijență sau iresponsabilitate, ci de dragul familiei mele. Eu aveam doi copii pe care trebuia să-i hrănesc, de care trebuia să îngrijesc. Trebuia să muncesc, să câștig bani. Eram tânăr, atunci nu m-am gândit că urmările pot fi atât de grave”, mărturisește Ion Cleștornâi.
Nu a mers la medic nici când rana s-a agravat. Spune că nu putea să-și lase familia fără sprijin. „Trebuia să muncesc, să am și eu o casă pentru familia mea, îmi trebuiau bani ca să am ce pune pe masă copiilor. Multe lucruri depindeau de mine, și eu nu puteam să mă gândesc doar la mine”, așa explică bărbatul faptul că nu a mers la medic la timp.
Durerile chinuitoare și insistențele familiei l-au convins să meargă totuși la spital. Se întâmpla abia după un an de când problema reapăruse. Atunci medicii i-au implantat în picior aparatul Ilizarov. La scurtă vreme, la insistența bărbatului medicii i-au scos aparatul. Nu putea să muncească cu el, povestește bărbatul. Din cauza efortului, dar și a faptului că rana nu a fost tratată până la capăt, rana s-a redeschis din nou. Acasă medicii deja nu-l mai puteau ajuta, așa că a mers la o clinică din Kiev. Pentru că lista de așteptare era mare a trebuit să aștepte un an ca să fie spitalizat.
„La scurt timp după ce m-am tratat în spitalul din Kiev am dezvoltat osteită, iar piciorul nu s-a tratat complet. Am ajuns tocmai în Kurgan la tratament. Acolo a trebuit să aștept doi ani până să fiu internat. A meritat, pentru că am fost operat cu succes. Din păcate însă acest succes a ținut doar doi ani”, povestește întristat bărbatul din Sângerei.
Dezamăgit, a hotărât că nu va mai face nimic să-și trateze piciorul. A învățat să-și panseze singur rana, iar ca să-și calmeze durerile consuma zilnic analgezice. Din 1995 lucrează inginer și se ocupă de reparația utilajului medical la spitalul raional din Sângerei, iar asistentele de aici îl ajută uneori cu pansamentul. Preparatele analgezice și le procură singur, iar uneori le ia de la un ONG din oraș.
„Fără ele nu pot lucra și nu pot să mă odihnesc. Sunt dependent de ele. Din cauza lor am probleme cu inima și cu ficatul deja, dar nu am altă soluție”, spune Cleștornîi.
La câțiva ani după tratamentul din Kurgan, Ion Cleștornîi a mai avut o traumă la piciorul stâng. Piciorul drept era supus unui efort prea mare și într-o zi a căzut și s-a lovit la genunchiul piciorului stâng.
„În 2002 am fost la spitalul Toma Ciorbă, unde m-a operat chirurgul Munteanu. Mi-a operat genunchiu, dar și mi-a făcut o operație plastică la rana pe care o aveam deja de ani buni. Mi-a spus că singura soluție ca să scap definitiv de rană este amputarea piciorului”, povestește bărbatul de 62 de ani.
Când s-a întors acasă, la scurt timp a aflat că avea bacteria stafilococ aureus. Bărbatul povestește că medicii din raion i-au administrat toate antibioticele pe care le aveau în stoc, dar toate s-au dovedit inutile. După mai multe analize, medicii l-au informat că a devenit rezistent la antibiotice.
„Aproape toată viața am stat prin spitale și am consumat foarte multe antibiotice, iar bacteriile s-au adaptat la aceste preparate, pe care eu le-am luat ani la rând”, precizează Ion Cleștornîi.
„Are rezistență la toate antibioticele. La început când am aflat de acest lucru el a fost trimis la Chișinău. Acolo specialiștii au identificat preparatele la care domnul nu este sensibil și l-au tratat. La scurt timp însă am aflat că are o infecție și cu bacteria Pseudomonas Aeruginosa”, afirmă Nadejda Bologan, bacteriolog la Centrul de Sănătate Publică din Sângerei.
Cel mai probabil, susține specialistul, bărbatul a luat bacteria în spital. „El a stat mult în spital, dar și muncește acolo, având o rană deschisă. Rana mereu îi curge, se formează puroi și are un miros insuportabil. Deja de câțiva ani omul acesta se chinuie și nu poate să se trateze normal, din cauza rezistenței la antibiotice”, a explicat bacteriologul din Sângerei.
Singura soluție, spun specialiștii, sunt bacteriofagii – niște microorganisme care pot distruge bacteriile.
„Bacteriofagii ar fi o soluție, însă bărbatul trebuie supus unui test ca să ne asigurăm că nu prezintă rezistență și la acest preparat. La noi se găsesc astfel de bacteriofagi, dar sunt foarte scumpi”, susține bacteriologul Vladimir Nahaba.
De rezistența la antibiotice, specialistul afirmă că se fac vinovați lucrătorii medicali, nu pacienții.
„Înainte de a aplica un antibiotic trebuie făcută o analiză, ca medicul să se asigure că administrează preparatul necesar bolnavului. La noi însă deseori aceștia dau antibioticul așa, fără vreo asigurare”
Potrivit specialistului, în Republica Moldova rezistența la antibiotice devine tot mai răspândită. Uneori se înregistrează câte 10 cazuri în săptămână, alteori acest număr este înregistrat într-o lună. Situațiile de până acum însă nu au fost foarte grave, pacienții tratându-se într-un sfârșit, spune profesorul. Cauză principală a rezistenței la antibiotice este administrarea în exces a acestor preparate, mai adaugă el.
„Medicii trebuie informați despre pericolul administrării excesive a antibioticelor. Ele se utilizează doar ca o ultimă variantă de tratament. În infecțiile simple se aplică tratamente naturiste și apoi se recomandă antibiotice și nu invers”, a precizat doctorul spre final.
Articole relaționate:
Cauzele rezistenţei la antibiotice și ce putem face pentru a evita această problemă
Ce trebuie să știe pacienții despre antibiotice