Autor: Sorina David
În Republica Moldova, principala sursă de informare a pacienților cu probleme cardiovasculare sunt prietenii și rudele, dar nu doctorii specialiști sau medicul de familie, așa cum ar fi normal. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori bolnavii sunt informați despre factorii de risc a infarctului miocardic de către specialiști precum ginecologi, chirurgi sau urologi, și mai rar de către un cardiolog. Cel puțin asta spun pacienții care au participat la studiul „Performanţa sistemelor de sănătate din Europa de Sud-est”, publicat de curând.
În această situație, atunci când ajung să sufere un infarct miocardic, moldovenii solicită mult mai târziu echipa specializată iar, în rezultat, și mai târziu le este aplicat tratamentul corespunzător. Deseori însă se întâmplă ca ajutorul medical să fie solicitat deja când este prea târziu.
„La apariția simptomatologiei, cel mai des pacienții apelează la membrii familiei sau la alte rude, care la rândul lor solicită asistența medicală de urgență”, precizează autorii studiului.
Specialiștii mai spun că acest lucru se întâmplă, deoarece moldovenii nu cunosc aproape deloc simptomele infarctului miocardic, iar de acest lucru se face vinovat sistemul medical din Moldova, care nu prevede programe de educare în maladiile cardiovasculare.
„Cauzele acestui fenomen sunt condiționate de capacitatea redusă a sistemului de sănătate de a asigura implementarea politicilor în controlul bolilor cardio-vasculare. În aceste condiții, pacienții raportează lipsa sau furnizarea inadecvată, cantitativ și calitativ, a informațiilor și a serviciilor de prevenție”, mai precizează realizatorii studiului.
Potrivit acestora, medicul de familie și medicul cardiolog doar aplică tratamentul, atunci când un infarct miocardic a avut loc deja și mai puțin informează oamenii despre cum poate fi prevenit.
Aceasta cu toate că Protocolul clinic național „Infarctul miocardic acut” prevede un ghid al pacientului cu infarct miocardic, care conține atât explicația simptomnelor, cauzelor, a factorilor de risc, dar și recomadări în ceea ce ține de stilul de viață al bolnavului, acesta fiind în responsabilitatea doctorului.
De cealaltă parte, medicii spun că își onorează obligațiile de serviciu și că informează pacienții cu privire la potențialele probleme de sănătate pe care le-ar putea dezvolta, însă pacienții sunt cei care nu ascultă recomandările.
„Foarte puține persoane vin și fac regulat testele necesare pentru prevenirea maladiilor cardiovasculare, diabetului și altele. Mă refer la măsurarea glicemiei, colesterolului sau tensiunea arterială. Cei mai mulți, deși sunt informați că fac parte din grupul de risc, spun că atâta timp cât nu au nicio problemă de sănătate, nu au de ce veni la medic. Nu se interesează și nu întreabă, iar noi nu putem să-i obligăm, ci doar să le recomadăm”, afirmă medicul de familie Taisia Axenti.
Potrivit studiului, pacienții raportează o serie de probleme în furnizarea serviciilor de asistență medicală de urgență. Problemele menționate de aceștia este timpul îndelungat până la sosirea ambulanței, refuzul solicitării, refuzul de transportare în spital și recomandarea vizitei la medicul de familie, lipsa investigării sau investigarea inadecvată de echipele medicale de urgență.
„Timpul până la sosirea ambulanței variază între 20 de minute și 3 ore. Nu este efectuat examenului ECG, nu este stabilit diagnosticul prezumptiv de infarct miocardic acut și nu se administrează tratament”, se arată în studiu.
█ Aproape 1 milion de oameni care au suferit un atac de cord renunță să mai facă sex
Aceste deficiențe sunt confirmate nu doar de pacienți, dar și de către medicii din instituțiile spitalicești, care mai menționează și alte probleme, precum dotarea inadecvată a unităților de transport medical de urgență, nerespectarea standardului de conduită a pacientului cu infarct acut de miocard și disponibilitatea limitată a echipelor medicale de urgență specializate.
„Procesul de stabilire a diagnosticului de IMA în instituțiile spitalicești evidențiază o serie de deficiențe, care sunt mai reduse în instituțiile de nivel terțiar. Astfel, pacienții și rudele acestora raportează perioade îndelungate până la stabilirea diagnosticului de la 3 ore până la 2 zile, în condițiile în care standardul prevede în cazul pacienților cu IMA incert o durată de maximă de 60 de minute pentru investigații și stabilirea diagnosticului”, precizează autorii studiului.
Mai grav este însă faptul că unii medici diagnostichează infarctul miocardic abia la câteva zile după ce pacientul este internat în spital și tratat de altă boală.
În opinia specialiștilor, problema diagnosticării întârziate a infarctului miocardic ține doar de lipsa de cunoștințe a pacienților, dar și a unor specialiști.
”În mod normal, diagnosticul de infarct miocardic este pus în trei ore, chiar și la șase ore de la debutul simptomelor pacientul poate fi salvat. Problema este însă că pacienții cheamă ambulanța târziu, și nu echipa specializată, crezând că durerile pe care le au țin de maladiile pulmonare. În ceea ce ține de utilaj, nu este adevărat că spitalele nu dispun de aparatajele necesare pentru a diagnostica la timp problema, pentru că în cazul infarctului miocardic nu este nevoie decât de electrocardiograma și unele analize de sânge, ceea ce are la dispoziție orice spital”, susține Alexandru Carauș, medic cardiolog la Institutul de Cardiologie.
Potrivit acestuia, este de datoria medicului de familie și a presei să informeze oamenii despre simptomele infarctului miocardic, pentru că singur pacientul nu știe de unde să ia informația veridică.
„Presa este cea care informează, așa că ea ar trebuie să promoveze modul sănătos de viață, dar și să educe pacienții cum să interpreteze corect unele simptome, pentru a solicita ajutorul medical corespunzător”, a mai adăugat cardiologul.
Potrivit specialiștilor, cel mai frecvent simptom al infarctului miocardic este durerea în piept. Pe lângă aceasta, mai apar și simptome precum senzaţie de sufocare, corp străin în gât, transpiraţii reci, greaţă, dificultăţi în respiraţie, senzaţia că inima bate repede şi neregulat, senzaţie de amorţeală sau disconfort în mână sau în braţ, etc.
Studiul „Performanţa sistemelor de sănătate din Europa de Sud-est” analizează performanța sistemelor de sănătate publică din Europa de Sud-est, punând accentul pe nevoile pacienților în raport cu cinci probleme de sănătate – infarctul miocardic, atacul cerebral, cancerul, accidentele și diabetul. Studiul este de tip calitativ și a fost realizat în opt țări. Cercetarea a fost publicată în luna aprilie a acestui an.
█ Articole relaționate: