Autor: Irina Papuc
Din anul 2005 în Moldova funcționează o lege care le asigură pacienților mai multe drepturi, dar și responsabilități în sistemul de sănătate. Unul dintre drepturile de care ar trebui să se bucure fiecare om care a fost măcar o dată pacient este cel de protecție extrajudiciară. Mai simplu vorbind, ar trebui să existe o comisie care îl poate ajuta pe un pacient care a avut de suferit din cauza unui medic să rezolve problema fără să treacă prin ședințe lungi și chinuitoare de judecată.
Irina Cojocaru și-a pierdut fiica de numai doi ani în februarie 2014, după o operație aparent simplă, efectuată la Institutul Mamei și Copilului. După ce asistenta medicală i-a injectat un preparat și i-a scos masca de oxigen, copilul a început să se sufoce, a făcut convulsii și ulterior stop cardio-respirator. După ce a plătit și chirurgilor și anesteziștilor, așa cum i s-a cerut, femeia a rămas și fără copil și fără răspunsul la cea mai importantă întrebare – ce s-a întâmplat.
„Îl iert, numai să știu cine e”
Pentru că n-a știut unde să se adreseze a scris o plângere la Procuratura sectorului Botanica. De acolo i s-a răspuns în jumătate de an că nu există motive de pornire a urmăririi penale și că decizia poate fi contestată. Aici toate încercările familiei Cojocaru de a afla ce s-a întâmplat s-au spulberat. Și asta pentru că singura lor șansă era să angajeze un avocat care să le apere drepturile în instanță.
„Când gătesc, spăl, muncesc, oricând mă gândesc la ce s-a întâmplat și nu pot uita. Așa ceva nu se uită și doare atât de tare. Vreau doar să știu ce s-a întâmplat, aș fi gata și să iert, doar să aflu din vina cui a murit. Eu și soțul ne-am îmbolnăvit și toți banii pe care îi câștigăm acum se duc pe medicamente”, a povestit mămica, pentru Sănătate INFO.
Foarte puțini pacienți știu că legea, de fapt, este de partea lor. Formal, ce-i drept. Astfel, Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, adoptată în 2005, prevede la articolul 16, că pacienții au dreptul la protecție extrajudiciară.
Documentul prevede că protecţia extrajudiciară se realizează de către „a) Ministerul Sănătăţii; b) direcţiile teritoriale de sănătate; c) instituţiile medico-sanitare şi farmaceutice; d) organizaţiile de asigurări de sănătate; e) organizaţiile profesionale ale medicilor, asociaţiile pacienţilor, asociaţiile obşteşti pentru protecţia consumatorilor de servicii de sănătate; f) alte structuri, create şi acreditate în conformitate cu legislaţia”.
Legea care „asigură” un drept iluzoriu
În același timp, Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova prevede că părțile aflate într-un conflict pot apela la o tranzacție de împăcare, fără a preciza care este aceasta. În diverse domenii a fost dezvoltat cadru legal care permite medierea și arbitrajul, precum și negocierea și concilierea, care se practică într-un cadru restrâns cu existența obligatorie a două părți – asigurat și asigurator. În domeniul medical însă metoda extrajudiciară nu poate fi aplicată. Din acest motiv, pacienții care au avut de suferit din urma unei greșeli medicale fie se obișnuiesc cu pierderea fără să mai caute dreptate, fie apelează în judecată.
Într-un raport al Ombudsmanului privind drepturile omului pentru 2014, avocații au atras atenția asupra faptului că pacienților li se încalcă dreptul la protecție extrajudiciară.
„Pe lângă neasigurarea deplină a drepturilor omului în sistemul serviciilor de sănătate se constată implementarea defectuoasă a Legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263 din 27.10.2005, la capitolul ”Protecția extrajudiciară a drepturilor pacientului”. Astfel, contrar prevederilor art. 16 alin. (4), Ministerul Sănătății nu a creat comisia independentă de expertiză profesională medicală, care să examineze cererile sau reclamațiile pacienților. Potrivit oficialilor de la minister, această comisie nu a fost instituită și nu a fost aprobat un regulament aparte din considerentul că nu au fost adresări. În atare situaţie, dreptul pacientului de a beneficia în deplină măsură de mecanismul extrajudiciar de protecţie a drepturilor pacienților, stabilit prin lege, rămâne iluzoriu”, se precizează în raport.
În acest context, acum examinarea și soluționarea petițiilor pacienților se face doar superficial, iar răspunsurile la petiții sunt, de obicei, formale. Și la solicitarea Sănătate INFO, responsabilii de la Ministerul Sănătății ne-au spus că nu există o comisie extrajudiciară la nivel de minister și că toate petițiile sunt repartizate în funcție de problemă, fie la Direcția juridică a instituției, fie la Comisiile de specialitate din cadrul autorității centrale. Acestea însă nu sunt capabile să examineze nivelul de prejudiciu adus pacientului și, respectiv, nici mărimea despăgubirilor, care sunt întotdeauna stabilite în funcție de gravitatea prejudiciului.
Un alt aspect important este că un pacient poate primi despăgubiri doar atunci când există proba greșelii, adică o expertiză medico-legală care să fie dovada greșelii medicului. Acestea se obțin pe două căi – fie în cadrul unei urmăriri penale, fie la solicitarea avocaților, în cadrul unui dosar civil.
Statistica „spune” totul
Acum un an Ministerul Sănătății a venit cu un proiect de modificare a Legii Ocrotirii Sănătății, însă care îi conferea Colegiului Medicilor dreptul de a examina cazuri de malpraxis. Același document însă excludea soluționarea cazurilor de malpraxis pe cale judiciară. Din cauză că a fost elaborat extrem de prost, Ministerul a retras documentul. Recent, în cadrul unui interviu pentru Sănătate INFO, ministrul Sănătății, Mircea Buga, a declarat că mai multe echipe de experți lucrează la elaborarea Codului Sănătății și că acesta va conține componenta de malpraxis și că se va veni cu o soluție extrajudiciară. Care ar fi aceasta însă nu se știe deocamdată.
În ultimii cinci ani, Procuratura Generală a deschis peste 350 de cauze penale în privința medicilor moldoveni. Datele arată că cei mai mulți lucrători medicali au ajuns în atenția oamenilor legii pentru că nu au respectat metodele de acordare a asistenței medicale. Astfel, din 2009 au fost deschise 172 de cauze penale. Totuși, până la demonstrarea vinovăției și până la condamnare este cale lungă. Asta pentru că numai 16 dosare au fost trimise în instanța de judecată, o sentință a fost de încetare a cauzei, patru de achitare, una de suspendare, iar 89 de cauze penale au fost clasate.
█ Articole relaționate: