Redactor: Irina Papuc
Niciunul dintre statele lumii nu reușește să-și mulțumească oamenii în privința standardelor medicinii. Ce se întâmplă în Moldova însă este departe de orice capacitate de acceptare. Și asta pentru că unele domenii rămân aproape în totalitate subdezvoltate, iar oamenii, și așa săraci, rămân să se lupte de unii singuri. Vorbim despre familiile care au copii autiști. Întreaga lor viață se schimbă în urma acestui diagnostic, fără niciun pronostic clar în țara în care trăim.
Natalia Iacub este una dintre mamele pentru care viața a luat o altă întorsătură când a aflat că băiețelul ei suferă de autism.
„Inițial am observat că nu reacționa la nume și ne-am gândit că poate fi o problemă de auz. În urma unor investigații s-a dovedit că auzea bine”, a povestit femeia pentru postul de televiziune Prime. Pe lângă faptul că diagnosticul a afectat-o enorm, calitatea tratamentului din țara noastră a lăsat sechele mai mari.
„I-am dat timp de jumătate de an medicamente pentru epilepsie. Din cauza lor, el se simțea mai rău, s-a închis în sine. Ulterior, am vorbit cu alți doctori de peste hotare, care ne-au spus că nu trebuia să i le dăm și că acea cantitate recomandată nouă se administrează unui adult cu crize epileptice frecvente”. Mămica și-a schimbat locul de trai în Capitală, ca să-i poată oferi servicii de calitate. Acest lucru este posibil, din păcate doar la Chișinău.
„Am lucrat intens un an jumătate ca să poată spune litera a. Unora li se pare o nimic toată, iar nouă ne crește inima ca o pâine la fiecare reușită”. Ca Natalia sunt cel puțin 200 de familii în Moldova. Se presupune că 200, deoarece aceasta este cifra oficială a copiilor diagnosticați cu autism, însă în realitate numărul lor ar fi mult mai mare.
Deși acești micuți au nevoie de un tratament oferit de echipe multidisciplinare și foarte multe ore de muncă, în realitate acest lucru nu se întâmplă. Acești micuți sunt tratați la Spitalul Clinic de Psihiatrie și, de multe ori, cu psihotrope, un lucru absolut greșit.
Cele mai grave probleme, spun mamele, sunt insuficienţa specialiştilor la noi în ţară care să ofere asistenţă necesară acestor copii şi numărul redus de centre.
Medicii de la Spitalul Psihiatrie au explicațiilor lor. „La Universitatea de Medicină au loc anual perfecţionări şi stagieri pentru psihologi, psihologi clinicieni, pentru psihoterapeuţi. Poate ar fi insuficient ca frecvenţă, dar multe lucruri sunt efectuate, foarte multe lucruri sunt adresate medicilor de familie. Lor le revine depistarea cât mai precoce aceste afecţiuni. Momentan suntem în elaborarea unui protocol clinic naţional. Se lucrează mult, al doilea an. Cred că va fi un ghid bun pentru părinţi, dar şi pentru specialişti din toată republica", a declarat conferenţiarul universitar, Spitalul de Psihiatrie, Ghenadie Cărăuşu.
█ Articole relaționate:
Din 2014 serviciile de intervenţie timpurie ar putea ajunge şi în spitalele raionale