Autor: Sorina Bujarov
În Moldova secolului 21 să fii HIV-pozitiv și să-ți afișezi statutul este o loterie. Cei afectați de acest virus evită în continuare să vorbească deschis despre problema lor, pentru că în cel mai bun caz majoritatea i-ar ocoli, i-ar privi cu dispreț sau nu le-ar vorbi niciodată. De aceea, cei mai mulți seropozitivi preferă să tacă. Astfel intră în depresie, văd viitorul în culori sumbre sau să nu-l văd deloc. Așa arată studiile, care precizează că foarte puțini dintre oamenii care află că au HIV depășesc momentele grele și reușesc să aibă o viață normală.
Este și cazul lui Serghei. Bărbatul își amintește că a aflat despre statutul său când avea aproape 18 ani. Pentru că se droga nu a conștientizat ce i s-a întâmplat de fapt și vestea nu l-a întristat foarte mult. Recunoaște că nu știa aproape nimic despre infecția HIV și nici medicii de la Dispensar nu l-au lămurit foarte clar ce e cu acest virus.
„Știam doar că există așa ceva. Aveam pe atunci prieteni infectați cu HIV, dar nu înțelegeam cât de serioasă este această infecție. Atunci nu era așa multă informație ca și astăzi”, povestește Serghei.
La un an după ce a aflat că are HIV, medicii l-au informat că este infectat și cu hepatita C. Nici această veste nu l-a oprit să se mai drogheze. Timp de câțiva ani nu făcut nimic ca să lupte cu consecințele ambelor maladii.
„Am trăit mult timp fără să știu mai multe despre acest virus. Apoi m-a sunat medicul infecționist, pe atunci deja trăiam în concubinaj cu soția mea. Ne-a spus că la Chișinău este o clinică, atunci i-am propus soției să mergem să vedem ce și cum”, povestește bărbatul.
Imunitatea slăbită l-a mobilizat, așa încât a decis împreună cu soția, și ea HIV-pozitivă, să urmeze o cură de tratament la Spitalul Dermatovenerologic și Boli Comunicabile din Capitală. Abia atunci a înțeles că viața putea lua o cu totul altă cale, dacă nu venea la timp.
„Am conștientizat atunci, în 2004, când am mers la Spitalul Dermatovenerologic. După ce am văzut cum mor cei care folosesc droguri și nu vor să urmeze tratamentul, cei care vin prea târziu la medic, atunci am conștientizat cât de serios este ceea ce se întâmplă cu mine”, spune Serghei.
Când și-a revenit din șocul de la spital a decis să-și revadă toate prioritățile. S-a gândit chiar să-și mărească familia. S-au informat împreună cu soția ce trebuie să facă pentru a avea un copil. Au urmat cu strictețe toate recomandările doctorilor și s-au ales cu un prunc perfect sănătos.
Viața revenea la normalitate. Ca să-și poată întreține familia, Serghei și-a căutat un loc de muncă. S-a angajat la un centru pentru persoanele care trăiesc cu HIV, unde le vorbește celor care vin despre consecințele consumului de droguri sau cât de grav este să nu-ți urmezi tratamentul. Banii câștigați erau insuficienți, așa că s-a angajat și taximetrist, apoi la un atelier de mobilă.
Acum are o familie fericită, Serghei povestește însă că e nevoit să treacă prin momente destul de dificile. Vecinul, de exemplu, se saluta de la distanță, dar evita să dea mâna cu el. Apoi medicul de familie i-a scris în certificatul medical al fetiței că părinții ei sunt HIV-pozitivi. A învățat însă să trăiască fără să țină cont de atitudinea negativă a celor din jur.
„Eu trăiesc bine. Nu văd nicio problemă legată anume de statutul meu. De trăit se poate, important e să vrei”, spune acesta.
Acum Serghei spune că nu îi este frică să privească în viitor. Nu are multe visuri. Vrea să-și educe copii așa încât să poată deosebi binele de rău, ca să nu facă aceleași greșeli ca părinții.
„Visul meu este să îmi educ copii așa cum trebuie. Ei nu trebuie să meargă pe drumul pe care am mers eu. Vreau să le fiu un exemplu bun. Nu pot să spun că îmi reușește sau nu, dar cel puțin eu mă străduiesc”, mărturisește bărbatul.
Serghei este unul dintre persoanele cu HIV care și-a demonstrat nu doar sie că poate avea o viață normală. Că acest lucru nu este un vis, ci o realitate. Importat este să vrei și să nu lași societatea să te marginalizeze. Reportajul video integral poate fi urmărit pe SănătateTV.
Articole relaționate: