Autor: Sorina Bujarov
A absolvit Facultatea de medicină în București, iar rezidențiatul l-a făcut în Moldova, la Universitatea de Medicină și Farmacie „N. Testimițanu”. Cu toate acestea, Mihaela Jardan, originară din Ungheni, a ajuns să muncească în Germania. Deja de patru ani, aceasta tratează pacienții de la clinica Krankenhaus din orașul Plau am See, unde a ajuns prin intermediul unei firme de recrutare. Spune că a ales să facă medicină fiind influențată de tatăl său, care, la fel, este medic.
„Tatăl meu este medic, iar cât am fost mică am petrecut mult timp văzându-l cum muncește. Probabil că de atunci mi-a intrat în cap această specialitate. Nu mi-am dorit nimic altceva, niciodată. Acum însă, sinceră să fiu, nu cred că aș mai alege să devin doctor. E prea mare responsbilitatea față de oameni și asta te consumă”, mărturisește tânărul specialist.
Și-a dorit să fie medic acasă, însă realitatea din spitalele din Moldova a convins-o că nu se merită. Mărturisește că nici condițiile de muncă și nici salariul nu au motivat-o să practice medicina în Moldova.
„Am ales să muncesc în străinătate pentru că în Moldova mă simțeam frustrată, atât din punct de vedere profesional, cât și financiar. Aș fi rămas să-mi aplic cunoștințele, dacă nu erau unele lipsuri care îmi îngrădeau posibilitatea de a ajuta pacientul. Mă refer la investigații performante și la medicamente eficiente”, afirmă tânărul neurolog.
Mihaela spune că principala problemă a sistemului de sănătate din Moldova este lipsa accesului la servicii medicale de calitate, iar acest lucru se întâmplă din cauza faptului că serviciile performante sunt concentrate în Chișinău. În Germania însă, povestește ea, toate clinicile sunt la același nivel și toate oferă asistență medicală de calitate.
„Aici oamenilor li se dă o șansă la viață, ceea ce în Moldova rar se întâmplă”
„Clinica noastră, spre exemplu, acoperă o arie de 50 de kilometri. Pacienții ajung rapid cu ambulanța, pentru că drumurile sunt bune. Dacă e un caz foarte grav, pacientul se transportă cu elicopterul. Astfel, tuturor oamenilor li se dă o șansă la viață, ceea ce în Moldova, din păcate, rar se întâmplă”, susține medicul.
Acestea sunt condițiile care îi face pe medici să plece peste hotare la muncă, mai adugă Mihaela. Acasă, chiar dacă autoritățile știu la ce capitol trebuie să muncească, nu fac nimic pentru a atrage și păstra specialiștii în medicină. Păcat spune ea, pentru că în Moldova sunt medici foarte buni.
„Am avut profesori foarte buni, spre exemplu profesorul Gavriliuc și profesorul Moldovanu. De asemenea am avut colegi cu experiență, care m-au învățat multe. Experiența clinică acumulată în timpul rezidențiatului din Moldova mi-a fost foarte utilă în Germania.”, povestește nostalgic medicul.
Cu practica în Moldova nu stăm prea bine, mai spune Mihaela Jardan.
„Din păcate, multe chestii practice a trebuit să le învăț aici. A trebuit să fac numeroase cursuri ca să-mi îmbunătățesc nivelul de cunoștințe. În Moldova avem câte un specialist pentru fiecare investigație: electroencefalografie, altul în neurofiziologie și altul în duplexsonografie. În Germania însă, toate acestea sunt făcute de către medicul neurolog. E mai bine așa, astfel cunoști pacientul din toate punctele de vedere și nu ești dependent de alți specialiști, în plus - se face și economie”.
Admiră doctorii de acasă, însă recunoaște că asistența medicală de aici nu este nici pe departe aproape de perfecțiune. Problema este că autoritățile din sănătate gestionează ineficient banii:
„În Moldova se investește enorm în medicamente scumpe și ineficiente”
„Am spus-o de nenumărate ori, în Moldova se investește enorm în medicamente scumpe și ineficiente. Preparatele eficiente nu sunt neapărat scumpe. Presupun că există și anumite interese în promovarea lor. O să dau un exemplu. La noi infecțiile banale se tratează cu antibiotice forte, de generație nouă, rezervate, de fapt, cazurilor complicate. Acestea costă extrem de mult plus că, datorită lor, bacteriile „inofensive” dezvoltă rezistență și devin extrem de periculoase”, explică neurologul moldovean.
O altă problemă, care la prima vedere s-ar părea nesemnificativă, dar foarte importantă în realitate, este infrastructura instituțiilor de sănătate, mai spune medicul. Aceasta consideră că în Moldova insitutțiile medicale pun accent doar pe tratamentul medicamentos, însă pentru recuperarea completă a bolnavului, acesta nu este suficient.
„În Germania există două tipuri de spitale, de urgență și de recuperare. Cele de recuperare sunt imense, cu sute de paturi, unde lumea poate să rămână câteva luni, dacă e necesar. Pe lângă tratamentul medicamentos, aici pacienții mai merg la ședințe de kinetoterapie, fizioterapie și psiholog. Se face tot posibilul ca pacientul să-și revină complet, pentru că întreținerea unei persoane cu handicap major costă cu mult mai mult decât se investește în serviciile de recuperare a acestora. Când o să se înțeleagă acest lucru în Moldova?”, se întreabă tânărul medic.
„Când vom fi remunerați după merite, atunci am să revin acasă”
Deși condițiile de muncă din Germania sunt mult mai bune, Mihaela recunoaște că este foarte greu să fii medic acolo, pentru că responsabilitatea acestora față de pacienți este foarte mare. Și aici e la fel, doar că unii doctori își mai permit „luxul” de a da vina pe lipsa utilajelor sau pe starea lor funcțională.
„Aici ai posibilități vaste de diagnostic și de tratament. Dacă nu stii cum să le folosești și pacientul nu este tratat corespunzător, este vina ta. În afară de partea juridică, e și partea psihologică. E greu să trăiești mai departe având pe conștiință o viață de om”, mărturisește Mihaela Jardan.
Cu toate acestea, nu vrea să revină acasă, pentru că, spune ea, acolo are toate condițiile ca să se dezvolte profesional.
„Poate că atunci când acasă se va investi în formarea profesională a medicilor, prin diverse cursuri, congrese peste hotare, când doctorii vor fi promovați după merite și nu după grade de rudenie, când condițiile din spitale vor fi mult mai bune și când medicii vor fi remunerați după merite, poate atunci voi reveni acasă”.
Articole relaționate: