Autor: Virginia Dumitraș

Elena Robu în vârstă de 37 de ani, din Chișinău a plecat din Republica Moldova în anii ’90. A studiat în România, iar mai apoi, în Franța. Astăzi lucrează la spitalul Centre Hospitalier de Moulins Yzeure, în orașul cu același nume din Franța. Este specialistă în endocrinologie, diabetologie și boli metabolice și șefa secției de medicină polivalentă cu orientare în endocrinologie și diabetologie.

Din Moldova a plecat încă în 1994, imediat după liceu, pentru a face studii de „calitate”, spune Elena Robu. Până în anul 2000 a învățat peste Prut, la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj. „Clujul l-am ales pentru că este cunoscut ca fiind un centru universitar foarte bun”, ne-a spus Elena. Ar fi vrut să revină în Moldova, unde planifica să fie rezidentă. La admitere a aflat însă că trebuie să caute alte soluții. „În așteptarea burselor de rezidențiat pentru România, după ce am terminat studiile de medicină în România am participat la examenul de admitere pentru rezidențiat din Republica Moldova. La admitere mi s-a spus că n-am nicio șansă să obțin o specialitate bună, căci locurile sunt „ocupate”, „cumpărate”. M-am înscris la ftiziologie unde nu erau doritori”, își amintește specialista.

 Nu s-a mulțumit cu opțiunea pe care i-o oferea universitatea din Moldova și și-a continuat rezidențiatul în România, dar și în Franța. „Am făcut rezidențiatul la Cluj, dar în ultimul an am plecat în Franța, la Centrul Universitar din Nancy. În același timp am reușit să mă angajez acolo și am revenit în România doar ca să susțin examenul de specialitate, la Cluj”, explică tânăra. După aderarea României la Uniunea Europeană și-a echivalat diploma de medic specialist și a revenit în Franța, unde a urmat o carieră universitară de doi ani la Centrul Universitar Nancy și la Centrul Universitar Clermont Ferrand.

█ Tânăra din Republica Moldova, cercetătoare în Suedia. „În țară nu aș fi avut șansa să fac cercetare în imagistică medicală și epilepsie“ 

Nu a ales Franța întâmplător. „Căutam să fac mai multe, să-mi îmbogățesc cunoștințele medicale și să învăț o altă limbă străină. Am venit cu gândul că voi sta șase luni sau un an și apoi mă voi întoarce în România, dar deja am opt ani de când sunt aici. Sistemul medical de aici permite să faci medicină adevărată, fără restricții, dar și calitatea vieții este mult mai înaltă”, constată Elena Robu.

 Știa că nu-i va ușor, dar nici nu era în căutare unei căi simple. „Nu vorbeam franceza, iar sistemul medical este foarte diferit de ce știam eu în România și Moldova. Colegii au fost întotdeauna respectuoși și răbdători și am întâlnit oameni extraordinari care m-au ajutat să evoluez”, recunoaște tânăra. Ziua lucra, iar seara studia. „Am făcut câteva cursuri particulare înainte de a veni în Franța, dar eram începătoare. Ca să mă descurc și să înțeleg limbajul stăteam până la miezul nopții cu dicționarul și cu dosarele medicale. A durat aproape patru luni”, mărturisește Elena.

În Franța a învățat însă că totul este posibil. „Poate este un clișeu, dar nu există nu pot, ci nu vreau. Am depus mult efort și mai apoi nu mi-a fost atât de greu. În momentul în care ești apreciat de superiorul tău el îți pregătește drumul profesional. Te ajută și te ghidează pe parcursul carierei. Am întâlnit oameni extraordinari care m-au ajutat să evoluez, restul a mers firesc de la sine”, susține Elena.

Sportul, o obișnuință

 Astăzi adună roadele muncii pe care a depus-o pe parcursul anilor. Este un specialist apreciat, iar de patru ani și șefa secției de medicină polivalentă cu orientare în endocrinologie, diabetologie, din cardul spitalului Centre Hospitalier de Moulins Yzeure. În secția pe care o conduce sunt trei medici, responsabili de 24 de paturi pentru bolnavi, iar în spital mai are alți aproape 100 de colegi.

 Spune că nu este ușor să fii specialist și manager, dar reușește să le facă pe toate. „Am avut cursuri de management, iar acum e mai ușor, în plus am colegi foarte buni, care mă ajută. Sunt responsabilă de recrutarea medicilor dacă este necesar, de absențe,  conflicte etc.  Dar, de patru ori pe săptămână, de la ora 13.30 până la aproximativ 19.00 consultă pacienți. Pot să fac orice investigație care cred eu că este utilă fără ca acesta să plătească, asigurarea acoperă toate cheltuielile medicale de investigații și tratament. Totul este gratuit - tratament, cura balneară, intervenția de urgență, un pacient francez are toate șansele să învingă o boală”, explică Elena Robu.

█ O tânără din Moldova, medic la unul dintre cele mai renumite spitale universitare din lume: „Moldova poate ajunge la nivelul sistemului medical din Marea Britanie în câțiva ani, ori niciodată“

De cele mai multe ori, pacienții pe care-i consultă și îi tratează au de cele mai multe ori diabet, probleme cu tiroida, obezitate, dar și alte patologii endocrine precum tumori de hipofiză, boli cu transmisie genetică, etc. Deși nu duce lipsă de pacienți, spune că în comparație cu moldovenii, francezii au mai multe posibilități să aibă grijă de sănătate, iar practicarea sportului este o obișnuință. „Toate familiile își înscriu copiii la diferite activități sportive. N-am auzit niciun părinte care nu și-a înscris copilul la un club de sport, schi, tenis, sporturi de apă, maraton, gimnastică”, povestește doctorul. La fel de activi sunt și doctorii, care la muncă au biciclete electrice pe care le pot utiliza oricând sunt liberi.

 În Franța, nu doar modul de viață e diferit, dar și remunerarea specialiștilor.  Bunăoară, salariul minim pe economie este de 1.200 de euro, acesta este și salariul uni medic rezident. Ulterior, în funcție de experiența specialistului remunerarea ar putea crește până la aproximativ 3.000 de euro. „Trebuie să ținem cont însă și de faptul că cheltuielile sunt mai mari”, completează Elena Robu. Cât despre corupție, răspunsul este scurt. „Când ai un salariu decent îți este rușine să iei bani de la pacient”.

 Elena Robu spune că ar vrea să revină în țară însă condițiile de muncă, dar și remunerarea n-o motivează. „Îmi este dor de Moldova și aș reveni dacă aș avea aceeași calitate a vieții. M-am bucurat foarte mult să văd o transformare frumoasă a Chișinăului în primăvara, când am fost acasă. Deocamdată îmi voi continua activitatea profesională aici. Mi-ar plăcea să am experiențe profesionale de scurtă durata si in alte tari din Europa sau alte continente”, conchide Elena Robu.

█ Articole relaționate:

Povestea unui neurolog moldovean care muncește în Germania: „Aici oamenilor li se dă o șansă la viață, ceea ce în Moldova rar se întâmplă” 

Povestea unei asistente medicale care muncește în Canada. „Am plecat din țară dintr-un singur motiv. Vreau să-mi fac munca cu demnitate, nu să cerșesc de la pacienți” 

Diferențele sistemelor de sănătate din Moldova și Cehia povestite de Sergiu Leahomschi, obstetrician-ginecolog la Praga. „Aici medicii și profesorii universitari sunt cele mai respectate profesii”