Autor: Sorina David

A intrat în comă și nu se mai trezește deja de doi ani. Nu este linia de subiect al unui scenariu de film, ci povestea reală a unui băiețel din Moldova, care, după un incident la bazin a rămas țintuit la pat. Maxim, în vârstă de doar opt ani, se află în stare vegetativă. Asta înseamnă că băiatul nu este conștient de mediul său și este incapabil de mișcări voluntare, are respirație, circulație și cicluri somn-veghe. Aproape toate funcțiile organismului sunt menținute cu ajutorul aparatelor. Are intubate mai multe tuburi la gât, ca să poată respira, și la burtică, prin care este introdusă mâncarea.

Deși acum ar fi trebuit să se pregătească de școală, copilul este țintuit la pat, iar singurele lui activități sunt întorsul de pe o parte pe alta, de câteva ori pe zi. Cu alte cuvinte, toate zilele sunt la fel. La ora opt dimineața mama îl spală, îl schimbă, după care îl hrănește. Peste o oră îi dă apă, apoi îi schimbă poziția ca să nu-i amorțească corpul. Până la miezul nopții, aceste proceduri se repetă încă de trei ori. O dată la două săptămâni, Maxim face pneumonie, din cauza unui virus cu care s-a ales în urma unei intervenții chirurgicale.

Drama lui Maxim a început acum doi ani, când împreună cu toată familia era la Moscova. Tatăl muncea, iar mama și sora se odihneau. Era sfârșit de august și urmau să revină în Moldova. Atunci Maxim ar fi trebuit să meargă pentru prima dată la școală. S-a întâmplat însă tragedia.

A intrat în comă în ziua în care și-a cumpărat rechizite pentru școală

„În acea zi am mers la magazin după rechizite școlare pentru copii. El a mers la joacă după ce am revenit, iar după vreo cinci minute l-am strigat. Nu a venit. Am ieșit și am văzut că în piscină erau niște papucei. Când m-am apropiat am văzut că sunt ai lui Maxim, iar el era la fundul piscinei”, povestește printre lacrimi Diana, mama băiatului.

A sărit în apă, deși nu știa să înoate. Voia să-și salveze copilul. A reușit cu greu să-l scoată. I-a făcut masaj și a reușit astfel să-i scoată apa pe care o înghițise. Și tatăl a încercat să-l resusciteze pe micuț, dar fără succes. „Toate s-au întâmplat în aproximativ 10 minute. Ne-am pornit la Urgență, însă în drum era ambuteiaj și am mai așteptat câteva minute. La spital am ajuns în aproximativ 25 de minute. Ne-au ajutat niște polițiști”, continuă să povestească Diana.

Credeau că odată ajunși la spital Maxim va fi salvat. Așa a și fost. Băiatul a rămas în viață, dar nu s-a mai trezit din comă. Medicii i-au stabilizat starea, însă nu știau de ce nu se trezește. După câteva zile de spitalizare copilul a fost transferat într-un alt spital.  

█ Diana Berari, mămica care acuză medicii de la MedPark de malpraxis: „Nu mai cred în nimeni. Mihai Ciocanu mi-a promis de mai multe ori că va face o anchetă. Ei caută să iasă basma curată”

„Am ajuns la spitalul nr. 20 din Moscova, unde, după mai multe investigații, medicii au descoperit că Maxim are un tromb la creier. L-au operat și au eliminat cheagul, dar tot nu și-a revenit. Acolo i-au făcut intervențiile de intubare, pentru respirație și pentru mâncare. Starea lui s-a stabilizat, dar tot incoștient a rămas”, își amintește Ian Rabovilă, tatăl băiatului.

Cu un copil în comă – acasă cu trenul

Toate procedurile și intervențiile medicale au fost gratuite, deoarece la internare, familia de ruși la care locuia și muncea familia Rabovilă a reușit să cumpere pentru Maxim poliță medicală. Nu au fost nevoiți să cumpere nimic și nici să plătească vreun doctor timp de șapte luni cât au stat internați în spitalul de la Moscova. După șapte luni, administrația spitalului i-a cerut familiei să ia copilul acasă. Diana și Ian erau disperați și nu știau unde să meargă cu un copil inconștient. Casă nu aveau, iar susținere de nicăieri.

„Inițial am stat la o doamnă în vârstă, așa cu copilul în comă. Am găsit-o la o biserică și a acceptat să ne ajute. Lui Maxim însă i s-a făcut rău și am mers din nou la spital. Acolo nu am stat mult, ne-am transferat în alt spital, deoarece am cunoscut la o biserică un alt doctor cu inimă mare care a cceptat să-l consulte pe Maxim. Acolo copilul a fost din nou operat pe creier, pentru că i se acumulase lichid”, își amintește Diana Rabovilă.

După aceasta au mers la un Centru de reabilitare al unei organizații de binefacere, iar între timp au vrut să revină acasă. „Am mers la Ambasadă, am sunat la Ministerul de Externe și nici un ajutor. Ne propuneau să venim cu trenul. Cum să venim cu trenul, cand avem un copil în comă?”, se întreabă tatăl lui Maxim.

Și de această dată le-a venit în ajutor medicii de la Moscova. Un doctor de la Centrul de reabilitare a cumpărat cinci bilete la avion și i-a însoțit până-n Moldova, unde la aeroport îi aștepta o ambulanță.

„Într-un avion simplu am venit cu un copil în comă”

„El a stat culcat pe trei scaune și deja noi lângă el. Acasă ne aștepta o ambulanță care ne-a transportat la Institutul Mamei și Copilului. Din prima zi ne-a părut rău că am revenit în țară. După ce l-au văzut pe Maxim, medicii de acolo ne-au spus să ne facem alt copil, decât să ne chinuim cu acesta. Alții chiar ne spuneau să ne luăm mortul acasă, că spitalul cheltuie degeaba opt mii de lei pe lună pentru el. Însă eu nu pot să-mi îngrop copilul de viu”, se indignează mama lui Maxim.

█ Povestea fetiței bolnave, dar fără diagnostic deja de doi ani. Starea ei s-a agravat și mai mult după ce medicii moldoveni au tratat-o de mai multe boli pe care nu le avea 

La Institutul Mamei și Copilului au stat internați jumătate de an, după care li s-a cerut să meargă acasă. Nu au avut încotro. Cu multă insistență, au reușit să obțină de la administrație un pulsoximetru, aparat care monitorizează saturația nivelului de oxigen din sânge și pulsul inimii. Hospice Angelus le-a dat un pat special pentru persoanele în comă și o butelie cu oxigen. Cu acest utilaj soții Rabovilă au reușit să improvizeze un salon de spital într-un apartament închiriat la Chișinău.

„Suntem dintr-un sat din Floreșit, însă stăm în Chișinău că aici suntem mai aproape de medici, toate comoditățile sunt în casă și aici sunt mai multe organizații. Stăm non-stop cu Maxim. Nici să lucrez nu pot, o fac doar ocazional, pentru că mereu trebuie să-l întorci ca să nu amorțească, iar soția nu poate singură”, mărturisește Ian Rabovilă.

Trăiesc doar din mila oamenilor și din alocația de invaliditate de 1.000 de lei din partea statului. O organizație de binefacere din Rusia a creat un cont prin care cetățenii ruși donează bani pentru trai. În Moldova nu vor să facă același lucru, pentru că deja au fost catalogați ca fiind impostori.

„Filtrele trebuie schimbate în fiecare zi, dar noi le ținem câte o săptămână”

„Ei cred că vrem să ne îmbogățim pe spatele copilului. Dar tot ce vrem noi este să putem să cumpărăm tot de ce are nevoie copilul: pampers, antibiotice, câte două cursuri pe lună, medicamente pentru convulsii, filtre pentru respirație, care la noi nu se găsesc. Filtrele trebuie schimbate în fiecare zi, dar noi le ținem câte o săptămână. Mai avem nevoie de mâncare specială, care e foarte scumpă, gastrostoma trebuie schimbată”, spune tatăl lui Maxim.

De la autoritățile de la Chișinău au primit ajutor material doar 5.000 de lei. „Totul cumpărăm din banii noștri. Ministerul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei ne-a dat 5.000 de lei, iar Consiliul raional Florești - 800 de lei, bani pe care i-am cheltuit pentru mâncare și medicamente. Am încercat să mai cerem ajutor de la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei, însă viceministrul Țurcanu ne-a spus că și așa Maxim a stat pe spatele statului șapte luni”, spune Ian Rabovilă.

Acum familia Rabovilă încearcă să se descurce cum poate. Adună bani să-i poată face copilului investigații la un centru de diagnostic turcesc din Capitală. Rezultatele ar urma să ajungă la un specialist din Turcia, care ar urma să decidă dacă Maxim poate fi salvat printr-o intervenție chirurgicală sau nu. Deși copilul nu se poate recupera complet, specialiștii din străinătate spun că cel puțin acesta ar putea recupera reflexul de a respira, mânca și de a se ține așezat. 

 

 Articole relaționate: 

La patru ani, internată la spital în comă alcoolică 

Ce îşi amintesc oamenii după trezirea din comă