Autor: Sorina Bujarov
În Moldova nu este definitivat clar locul și rolul spitalului în sistemul de sănătate. Mai mult, legislația națională nu stabilește clar nici competențele actorilor implicați în organizarea activității spitalelor – Ministerul Sănătății, fondatorul și administrația insituției medicale. În consecință, spitalele din Moldova se confruntă cu probleme grave la nivel de organizare, care la rândul lor, influențează negativ calitatea serviciilor medicale. Acestea sunt concluziile studiului ”Guvernanța spitalelor publice în contextul reformelor de sănătate: soluții pentru Republica Moldova” lansat astăzi. Acesta este primul studiu ce analizează problemele sistemului spitalicesc din Moldova și care, în același timp, vine cu soluții pentru reformarea sectorului. La eveniment au participat mai mulți directori de spitale republicane, municipale și raionale, dar și reprezentanți ai Ministerul Sănătății. După o trecere în revistă a punctelor slabe în ceea ce ține de organizarea activității spitalelor din țară, invitații au discutat despre beneficii, dar și impedimentele care ar putea apărea în procesul de implementare a reformelor în sistemul spitalicesc.
Studiul despre guvernanța spitalelor scoate în evidență problemele care stagnează reforma sistemului spitalicesc, iniţiată încă în 2004, odată cu introducerea asigurărilor obligatorii de asistență medicală. De atunci însă sistemul spitalicesc nu a suferit modificări esențiale, deşi schimbările din societate au condiţionat acest lucru, afirmă autorii studiului, care mai spun că din cauză că reforma acestui sector nu evolueză în niciun fel, spitalele din Moldova au ajuns să nu mai facă faţă cererii pacienților, mai ales în ceea ce privește calitatea serviciilor medicale.
„Așa numitele reforme efectuate în aniii 1998 și 2001 nu au fost reforme propriu-zise, dar au fost efecte colaterale ale altor reforme implementate. Atunci, spitalele din Moldova s-au închis fără niciun plan de acțiuni. Adevărata reformă spitalicească a avut loc în 2004, prin introducerea sistemului de asigurări obligatorii, dar aceasta nu a fost continuată”, a declarat Viorel Soltan, directorul Centrului PAS și unul dintre autorii studiului.
În consecință, spitalele din Moldova se confruntă cu o mulțime de probleme – lipsă de utilaj, de cadre medicale și eficiență joasă a instituțiilor medicale. Totul din cauza proastei organizări a sistemului spitalicesc.
„Moldova nu are un model de guvernanță universal, aplicabil în fiecare instituție spitalicească. Nu este bine definitivat rolul și locul spitalului în sistemul de sănătate din țară. Se știe că spitalele întotdeauna au avut și vor avea aceleași obiective sociale, de aceea și mecanismul de guvernanță a acestor instituții trebuie să fie unic”, a declarat Andrei Mecineanu, un alt autor al studiului.
Potrivit cercetării, problemele existente la toate nivelele de organizare a activității instituțiilor spitalicești din țară: macro - politicile la nivel național sau regional, meso - deciziile la nivel instituțional și micro – gestionarea operațională zilnică a personalului, au dus în declin reforma guvernanței spitalelor. Principalele probleme identificate de specialiști se referă la faptul că legislația națională nu stabilește clar care sunt competenţele Ministerului Sănătăţii, ale administraţiei publice locale şi nici a conducerii în gestionarea spitalului. O altă problemă se referă la competențele Consiliului de Administrație, care, în opinia specialiștilor este mai mult un organ fictiv de conducere, deoarece nu deține competențele necesare pentru a participa la gestionarea activității unei instituții medicale. Același studiu subliniază faptul că modelul actual de guvernanță a spitalelor este bazat pe modelul sovietic, care prevede un grad redus de autonomie a instituțiilor medicale.
„Pentru o activitate eficientă, managerul spitalului trebuie să aibă mai multe drepturi. În acest moment, competențele acestuia, dar și a fondatorului sunt limitate de intervențiile Ministerului Sănătății, care aprobă regulamentele de activitate, numește directorii de spitale, stabilește lista serviciilor prestate, etc”, a dat un exemplu Andrei Mecineanu.
Și ministrul Sănătății recunoaște că felul în care sunt gestionate și guvernate în prezent spitalele din Moldova este depășit de vreme, iar modele prezentate în cercetare ar fi trebuit demult să fie aplicate.
„În acest studiu sunt incluse multe lucruri pozitive. Primii pași a reformei spitalicești au fost făcuți cu mulți ani în urmă, dar nu s-a mers până la capăt. Este adevărat că este nevoie de multe schimbări. Cred că unele putem să le facem chiar înainte ca să fie aprobat Codul Sănătății, prin modificarea altor acte legislative ce nu sunt incluse în acest document. Nu va fi greu de implementat aceste schimbări, dacă comunitatea medicală va ajunge la un consens și se va ține ferm pe poziții”, a declarat pentru Sănătate INFO ministrul Sănătății, Mircea Buga.
La rândul lor, mai mulți directori de spitale au spus că reforma acestor instituții medicale trebuie efectuată în regim de urgență. Asta, pentru că spitalele, mai ales cele raionale, activează cu multe lipsuri care generează o calitate proastă a serviciilor medicale.
„În Hâncești sunt două spitale, unul în oraș, iar altul în Cărpineni. Cel din Cărpineni activează în condiții foarte grele, cu lipsă acută de utilaj, cât și de cadre medicale specializate, iar calitatea serviciilor medicale lasă de dorit. Eu susțin reforma spitalicească după modelul prezentat în studiu. Mai mult, avem nevoie urgent de o nouă Lege a Ocrotirii Sănătății, care să revizuiască competențele fiecărei părți implicate. Un astfel de studiu, care să stabilească problemele și să vină cu modele de guvernanță eficiente trebuia realizat acum 10 ani”, a declarat Petru Cibotaru, directorul spitalului din Hâncești.
Au fost însă și directori care nu au fost de acord cu unele aspecte din modelul de guvernanță propus în studiu. De exemplu, Victor Cernat, directorul Institutului Oncologic crede că managerul instituției medicale trebuie numit în continuare de către Ministerul Sănătății. Modelul de guvernanță prezentat în studiu însă prevede ca această atribuție să revină Consiliului de Administrație a instituției medicale.
„În mare parte susțin modificările propuse în studiu, însă dreptul de a numi directorul unui spital trebuie să rămână Ministerului Sănătății. Prin intermediul directorului, Ministerul Sănătății se implică direct în gestionarea activității spitalului, de aceea, acesta trebuie numit de către această instituție”, este de părere Victor Cernat.
Alți specialiști însă sunt de părere că anume acest aspect politizează sistemul de sănătate. „Numirea directorului spitalului de către Consiliul de Administrație va depolitiza sistemul spitalicesc. Actualmente, după alegeri directorii de spitale trebuie să alerge să adere la un partid, ba la altul, doar ca să poată rămâne în funcție sau să poată fi susținut financiar și nu doar, ceea ce nu este chiar corect”, a adăugat Mihai Moldovanu, șeful Direcției Sănătate a Municipiului Chișinău.
În Republica Moldova sunt 86 de spitale, dintre care 73 de spitale publice - 17 spitale republicane, 45 spitale raionale și municipale și 11 spitale departamentale.
Studiul „Guvernanța spitalelor publice în contextul reformelor de sănătate: soluții pentru Republica Moldova” a fost realizat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS) în colaborare cu Friedrich-Ebert Stiftung, în cadrul mecanismului alternativ și independent de analiză a politicilor publice.
█ Articole relaționate: