Autor: Irina Papuc
La o săptămână de la publicarea în presă a cazului de la Sfânta Treime nu este clar nici până acum ce s-a întâmplat, de fapt. În timp ce specialiștii exclud orice implicație a virusurilor și bacteriilor, ministrul Sănătății, Ruxanda Glavan, este sigură că totul s-a întâmplat din cauza unor substanțe chimice, folosite la dezinfectarea instrumentelor medicale. Aici și apare dilema – se pare că de dezinfectare s-a ocupat o infermieră, deși acest lucru este interzis. Mai mult, nu este clar dacă persoana care a făcut acest lucru a respectat toate etapele. Specialiștii spun că este aproape imposibil să reconstitui șirul evenimentelor, mai ales că aceasta nu recunoaște nimic.
Într-o notă informativă expediată Ministerului Sănătății, specialiștii de la Centrul Municipal de Sănătate Publică precizau că au depistat la Spitalul Sfânta Treime o serie de nereguli. Acestea țin de procesul de dezinfecție și curățare a instrumentarului care a fost utilizat în operații. Astfel, aceștia precizează că „neregulile” puteau fi depistate chiar și „vizual”, fără să explice ce înseamnă acest lucru. În schimb, Alexandru Cărăruș, medic epidemiolog care a examinat situația la fața locului spune că de procesul de dezinfecție s-a ocupat o infermieră, în locul asistentei medicale.
Infermiera face lucrul asistentei medicale
„Atunci aveau loc prea multe operații, iar asistenta medicală nu reușea, de aceea de dezinfectare și sterilizare s-au ocupat persoane necalificate – o infermieră. Noi am verificat soluția care a fost folosită - Peroster de 1,5 procente cu expunerea de 15 minute. Concentrația corespunde întocmai”, afirmă Cărăruș. Problema este dacă au fost respectate etapele ce presupun dezinfectarea și sterilizarea. Specialistul spune că nu știe despre acest lucru nimic, deși este la curent despre unele nereguli.
„Întrebați Centrul Național de Sănătate Publică. Acolo știu mai bine”. Specialiștii de la Centrul Național însă spun la rândul lor că rolul lor a fost să asigure asistență metodică și nimic mai mult. Oricum, din numeroase teze analizate, toate duc spre una – a fost factor chimic.
„Am analizat mai multe teze, iar toate sunt în favoarea unul agent chimic. Un prim factor este perioada de incubație. În cazul pacienților operați a fost una foarte scurtă - de 24 de ore. În cazul în care ar fi fost implicat un agent biologic, atunci perioada de incubație era de minim 72 de ore. Un alt aspect sunt semnele generale, care ar fi indicat prezența unui agent biologic. Pacienții ar fi avut febră, semne de intoxicație generală. Ele lipsesc însă, ceea ce ne determină să credem că a fost un factor chimic, întrucât semnele erau caracteristice doar pentru ochiul operat. Un alt aspect este că toate cazurile au fost înregistrate într-o zi - pe 16 iulie, deci a lipsit apariția cazurilor în dinamică. Mai sunt două argumente în favoarea implicației unui factor chimic - cristalinul extras de la pacienți a fost investigat microbiologic și nu a fost înregistrată nicio creștere, iar bolnavii nu au răspuns la tratamentul cu antimicrobiene”, spune și Nicolae Furtună, acum vicedirector al Centrului Național de Sănătate Publică.
„Factorul uman” și cel ...chimic
Deși parcă lucrurile sunt clare, nimeni nu riscă să spună lucrurilor pe nume – dacă un agent chimic a ajuns să facă rău, înseamnă că nu a fost utilizat conform procedurilor sau era de calitate proastă. Specialiștii din sănătate publică presupun că a fost omisă sau efectuată greșit una din etapele de dezinfecție și sterilizare, însă cu certitudine vor arăta rezultatele analizelor. Mai mult, se pare că infermiera care s-a ocupat de acest lucru nu recunoaște, iar șirul evenimentelor devine imposibil de restabilit cu exactitate.
Directorul spitalului Sfânta Treime nu a fost tocmai comunicativ cu noi. Acesta a declarat că nu vrea să se lanseze în presupuneri, deși e clar că a fost implicat „factorul uman”, așa cum o spune chiar el. Managerul a refuzat să ne arate cum decurge procesul de dezinfectare a echipamentelor, motivând că jurnaliștii nu au voie în sălile de operație.
Nici procurorii nu sunt tocmai deschiși. După câteva ore de apeluri, am fost anunțați doar că „se fac proceduri de urmărire penală”, iar restul detaliilor nu pot fi cunoscute „pentru a nu prejudicia ancheta”.
Experții în sănătate spun că în Moldova există carențe foarte mari în privința detectării și raportării infecțiilor nosocomiale. De fapt, mai mult, este doar o mimare.
Câți oameni mor din cauza infecțiilor luate din spitale?
„În SUA, Centrul de Profilaxie şi Control al maladiilor aduce cifra de circa 1.7 milioane cazuri de infecţii intraspitaliceşti înregistrate anual care duc la 99 mii cazuri de decese şi cheltuieli de la 5 la 11 miliarde de dolari; în Franţa se înregistrează circa 6,7-7,1% infecţii nosocomiale și aproximativ 9.000 de decese anual. Se presupune ca un pacient din 25 spitalizaţi se confruntă cu o infecţie nosocomială. Îmi este foarte interesant să aflu câte cazuri de decese în urma unor infecţii intraspitaliceşti au fost înregistrate în Republica Moldova. Sunt sigură că nici unul. Foarte puţine cazuri. De ce? Fiindcă nu s-a schimbat nici atitudinea şi nici mentalitatea sistemului (nu a medicilor!) faţă de problemă. Până acum personalul medical nu este încurajat să raporteze orice caz, ci este pedepsit, prin mustrări, amenzi şi alte metode. Şi toţi ascund. Şi raportăm cifre mizere. Şi doar când explodează ceva, ne alarmăm. Pentru o perioadă scurtă de timp. Vreau sa vă asigur, dacă cazurile de la Spitalul Municipal „Sfânta Treime” nu ar fi fost în aşa număr mare, ci doar două, sau unul, nimeni nu cunoştea despre aceasta”, este de părere Ala Nemerenco, fost expert la OMS. Situația este foarte diferită de ce aceea ce se întâmplă în alte state spune ea.
„Toamna trecută am mers într-o vizită de studiu în Estonia la subiectul educaţiei medicale universitare, dar am vizitat şi spitalul universitar. Forma în care este pusă la punct această problemă în orice spital estonian, fie el mare sau mic, ne-a mirat enorm. Cel mai important departament în spital, care aproape nici nu se supune administraţiei, este departamentul de control al infecţiilor intraspitaliceşti. Este aproape militarizat, adică lucrează ca în condiţii de front, cu un personal instruit şi proceduri stricte standardizate ca la carte”, explică ea.
Cu adevărat, în spitalele din Moldova lucrurile stau altfel. Anul trecut, de exemplu, au fost raportate puțin peste 1.000 de cazuri de infecții nosomiale, iar responsabilii vorbesc conștient despre o subraportare. Totuși, datele existente arată că că cel mai frecvent aceste infecții se transmit la proaspetele mămici, în timpul lăuziei, la pacienții care au fost supuși unor intervenții chirurgicale și la copiii nou-născuți.
În Moldova există un ghid privind controlul infecțiilor nosocomiale încă din 2008, elaborat cu suportul USAID. Acesta prevede în cele mai mici detalii metodele, substanțele și tehnicile folosite pentru dezinfectare și sterilizare, în funcție de echipament.
█ Articole relaționate:
Ce infecții iau moldovenii din spitale