Autor: Parascovia Rogate
A învățat să rabde câte patru ore, timp de trei ori pe săptămână, procedurile de dializă care îi salvează viața de aproape trei decenii. Este vorba despre Ion Vartic, un bărbat în vârstă de 62 de ani, care și-a petrecut jumătate din viață pe patul de spital. Insuficiența renală a început să-i dea de semn pe la 32 de ani, când se simțea foarte slăbit. A suferit și un transplant renal, dar fără succes, în scurt timp fiindu-i înlăturați ambii rinichi. De parcă nu ar fi fost suficient de greu, bărbatul este nevoit acum să se deplaseze în scaun cu rotile, ceea ce complică enorm accesul său la dializă.
Ion Vartic, din satul Cârnățeni, raionul Căușeni, are 62 de ani. Este un bărbat bine-dispus și optimist. Deși viața i-a adus multe greutăți, zâmbetul de pe buze nu l-a părăsit niciun minut în timpul discuției noastre. A descoperit că suferă de insuficiență renală la 32 de ani. În scurt timp a început procedurile de dializă. De atunci viața lui s-a schimbat complet. A fost nevoit să-și lase slujba de șofer. Credea că-și va reveni și va putea duce o viață normală, mai ales că în 1995 a suferit un transplant renal, iar totul părea să meargă bine. Doar la început. La numai o lună, au apărut complicații, iar rinichii au fost înlăturați. De atunci au trecut 20 de ani. Până acum - nicio speranță.
█ 1.200 de kilometri pe săptămână pentru trei proceduri de dializă la Chișinău
„Eram tot timpul balonat și mă simțeam intoxicat. Atunci am decis să fac un control medical, iar de atunci fac dializă de trei ori pe săptămână. Iată așa mă târâi, când mi-i rău, când mi-i mai bine”, povestește pentru Sănătate INFO Ion Vartic.
Bărbatul vine la proceduri aici în Chișinău însoțit de femeia vieții lui - soția. Ambii sunt foarte entuziasmați și mai cred în minuni, deși nu știu cum vor trăi ziua de mâine.
„Soția a fost mereu lângă mine în toți acești ani de durere și suferință”
„Ne este foarte greu. Cheltuielile sunt enorme. El are o pensie de 1.300 de lei, iar eu am 520 de lei. Închipuiți-vă cum cu acești bani să vii de trei ori pe săptămână la dializă. Pentru o singură procedură cheltuiam câte 300 și chiar 400 de lei, deoarece veneam cu taxiul. Nu știm cum va fi mai departe”, mărturisește Efrosenia, soția bărbatului.
Inițial, bărbatul mergea la dializă la Spitalul Municipal „Sfânta Treime”, dar ultimii ani i-a petrecut mai mult la Spitalul Clinic Republican. Insuficiența renală cu timpul a dus și la apariția osteoporozei. Astfel, oasele bărbatului au devenit extrem de fragile. Nenorocirea a făcut ca el să-și fractureze ambele picioare. A suferit mai multe intervenții, are o proteză la piciorul drept, dar aceasta nu-i permite să stea pe propriile picioare. Se deplasează doar într-un scaun cu rotile, aceasta fiind o mare provocare, mai ales în transportul public.
„Soția mă ajută foarte mult. Ea a fost mereu lângă mine în toți acești ani de durere și suferință”, spune bărbatul, marcat de recunoștință.
De altfel, soții Vartic au și o familie numeroasă. Pe lângă faptul că au trei copii proprii - o fată și doi băiați - au decis să mai adopte doi băieți. Ei sunt copiii sorei Efrosiniei, care a decedat într-un accident. Între timp, din nefericire, unul dintre ei a decedat. Acum, cei patru copii sunt mari și au deja familiile lor, dar continuă să-i ajute pe părinți, atât cât pot.
„Aș muri și mâine, că e ușor să mori”
Bărbatul spune că de-a lungul celor trei decenii petrecute în spital, a văzut mulți oameni stingându-se.
„Nu pot face prea multe acum. Soția îmi dă de mâncare, mă spală... Suntem doar noi doi. Aș muri și mâine, că e ușor să mori, dar vreau să le arăt tinerilor că se poate trăi și așa. De-ați ști câți oameni au decedat în acest timp de când vin la dializă. Unica soluție e să trăiești așa, cu toate aceste chinuri”, povestește el însuflețit.
Și să nu credeți că banii fac totul. Iubirea e secretul, spune el. De aproape treizeci de ani, soția este cea care îl duce la dializă și tot ea are grijă de soțul ei, ca de ochii din cap. Deși avea puțin peste 30 de ani când boala a pus stăpânire pe bărbatul ei, femeia ne spune că nu s-a gândit niciun minut că l-ar putea abandona, ca să-și refacă viața.
„Tare țin la el. De 31 de ani ne chinuim pe drumuri, dar eu nu sunt supărată pe nimeni de această situație, nici măcar pe Dumnezeu. Aceasta a fost voia Lui. Să dea Domnul să trăim ca să ne vedem nepoții mari”, mai adaugă Efrosenia Vartic.
Specialiștii spun că situația unor astfel de pacienți este una extrem de complicată și e puțin probabil ca să mai poată suferi un transplant.
„În cazul unui transplant, cele mai multe șanse se atestă în primii doi-trei ani de dializă. Pentru un astfel de pacient aș recomanda o supraveghere mai minuțioasă, deoarece acesta suferă mai multe complicații, care au apărut cu timpul. Poate are nevoie să fie consultat mai des de diverși specialiști, ca să-i fie îmbunătățită starea generală”, a declarat pentru Sănătate INFO medicul urolog Grigore Romanciuc, care crede că soluția unui astfel de pacient este un tratament, menit să amelioreze starea generală a acestuia.
Acum, soții Vartic stau în Chișinău, deoarece rudele s-au oferit să-i găzduiască ca să nu facă naveta zilnic.
În prezent, în Moldova servicii de hemodializă prestează șapte instituții medicale - Spitalul Clinic Republican, Institutul Mamei şi Copilului, Spitalul de Urgență, Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, Spitalul din Bălţi și spitalele raionale Cahul şi Comrat. Acestea însă reușesc să acopere doar jumătate dintre pacienții care au nevoie de dializă. În total, în prezent aproximativ 500 de moldoveni beneficiază de dializă. Specialiștii spun însă că numărul celor care au nevoie de această procedură este de trei ori mai mare.
█ Articole relaționate:
Moldoveanul care a devenit donator de organe la nici 30 de ani. „Dacă poți salva o viață, fă-o”
Un moldovean și-a donat organele, pentru a salva mai multe vieți