Autor: Parascovia Rogate
A beneficiat de un schimb de experiență și a învățat patru luni în România, iar acum poate trasa deja niște paralele dintre sistemele educaționale din cele două state. Spune că stagiile, fie ele și de câteva luni, îți deschid ochii și te ajută să înțelegi unde te poziționezi în domeniul în care vrei să excelezi. Vorbim de Cristina Gîza, în vârstă de 22 de ani, studentă în anul V la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, facultatea Farmacie.
Cristina a plecat la Craiova, pentru un schimb de experiență în cadrul programului Erasmus+. A aflat despre oportunitate în luna decembrie a anului trecut. În cel mult două săptămâni a strâns documentele necesare și a aplicat. Două luni mai târziu a aflat rezultatul pozitiv – va învăța patru luni la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova.
Nu i-a fost greu să se acomodeze și nici nu i-a fost frică de schimbările care urmează, deoarece știa că va depune toate eforturile, ca să fie la nivelul studenților români.
„Pentru studenții de la specialitatea noastră nu prea au fost astfel de oportunități. Din câte știu, este pentru prima dată când Erasmus+ a oferit această șansă și pentru noi. În Craiova m-am simțit bine și am avut parte de colegi tare buni, care m-au ajutat să mă integrez”, mărturisește tânăra.
Diferențele dintre sistemele educaționale nu sunt colosale, însă devin esențiale când influențează direct studentul și viitorul acestuia. Dacă la noi mediciniștii trebuie să susțină teste pe tot parcursul anului, în România aceștia o fac abia la sfârșitul semestrului.
„La finele semestrului, studenții susțin un test în baza lucrărilor de laborator, iar apoi și un examen la cursul studiat. Dacă nu treci primul test, nu ești admis la examen. Pe parcursul anului ei nu susțin teste, precum noi. Rămâne la discreția studentului dacă învață pe parcursul semestrului sau înainte de examen. Ei însă au așa o noțiune de „parțial”, adică un test de cunoștințe. De exemplu, dacă dorești să-ți fie mai ușor la examen, atunci poți susține „parțialul” și să răspunzi la jumătate din teme. Profesorii stabilesc o notă de trecere și dacă ai susținut cu bine și ai trecut plafonul, atunci la examen nu mai răspunzi aceste subiecte”, explică Gîza.
Astfel, studenților li se oferă șansa să decidă singuri când vor să învețe, iar asta devine esențial pentru studenți, căci o mare parte dintre ei lucrează deja. „Unii pot să învețe în fiecare zi, în timp ce alții o pot face înainte de examen, în funcție de cum își stabilesc prioritățile. Profesorii nu trebuie să fie tirani sau sperietori, ca să ne spună să învățăm, dar să ne ghideze cum să devenim responsabili de propriile acțiuni”. De altfel, în sistemul românesc nu se adună atâtea absențe precum în Moldova, spune ea, iar acest lucru se datorează unor reglementări organizatorice simple, dar care au impact.
„Dacă nu poți veni la ora practică atunci când este preconizată, te poți schimba cu un coleg din altă grupă. El vine în locul tău la lecția practică, iar tu te prezinți la ora programată pentru el. Astfel, nu se acumulează multe absențe care trebuie recuperate, deoarece studenții mai și lucrează și nu le reușesc pe toate. Mi-a plăcut că în România se organizează multe conferințe științifice pe diverse teme medicale, la care pot participa și studenții”, explică tânăra.
Bursa Cristinei era de 750 de euro, bani pe care tânăra îi folosea pentru chirie și întreținere. Pentru aplicarea la programul de burse, ea a prezentat o scrisoare de motivație, alta de recomandare, un certificat care să confirme notele ei, precum și un CV.
„În Craiova, îmi începeam programul la ora 6:00. Luam micul dejun și plecam spre Universitate, la pas. Îmi plăcea să traversez orașul pe jos, în special în zona centrală, unde este chiar frumos. Admiram oamenii de dimineață: dacă se grăbesc sau merg încet, dacă iau transportul public sau se duc la muncă ca mine, pe jos. Apoi, toată ziua o petreceam la Universitate, uneori chiar și până la ora 18:00”, spune Cristina. Ea confirmă că patru luni sunt suficiente pentru mari schimbări. Acolo a învățat să se implice în activități extracurriculare. Ea a fost selectată în Corul Universității și s-a bucurat și de această experiență.
„La noi nu știam despre astfel de oportunități. Acolo însă erau afișe peste tot, care te informau dacă vrei să participi la preselecție. Eu am aplicat și am cântat în cor, în acea perioadă. E o experiență tare plăcută”.
Revenită curând acasă, Cristina trebuie să recupereze două obiecte, pe care nu le-a studiat acolo. „Acolo am studiat Farmacologia, obiect obligatoriu pentru noi în anul III, iar din obiectele opționale eu am ales Dermatocosmetologia, deoarece noi nu-l avem în programul de studii. În schimb, am ratat Managementul și legislația farmaceutică și Medicina calamităților. Primul obiect, în România, se predă în anul V, dar al doilea deloc. Acum, le recuperez” , adaugă tânăra.
Fiind o studentă străduitoare, aceasta a acumulat rezultate bune la învățătură și în Craiova. Cristina Gîza este originară din raionul Edineț, iar cei care au inspirat-o să aleagă medicina sunt chiar părinții ei, ambii medici de familie. „Acasă, mereu se abordau teme medicale și nu mi-am închipuit că pot face altceva. Am ales să fiu farmacist, deoarece mi-a plăcut mult chimia și nu-mi pare rău”.
Tânăra spune că își dorește ca sistemul educațional de acasă să fie mai flexibil. „Mi-aș dori ca în programul de studii să nu se pună atât de mult accent pe învățarea anumitor lucruri care pot fi ușor găsite în literatura de specialitate. De exemplu, învățarea pe de rost a ecuațiilor analizelor chimice, care pot fi găsite în Farmacopee”. Cristina Gîza este una dintre cei 39 de beneficiari ai programului Erasmus+, care a demarat în 2014.
█ Articole relaționate: