Autor: Virginia Dumitraș

În Republica Moldova a obținut licență în Bănci și Burse de Valori și diplomă de masterat în Relații Economice Internaționale, imediat după absolvire a plecat însă în Franța unde a făcut altă facultate – psihologie. Acum este pasionat de neuropsihologie, pe care o profesează într-un spital din Reims, Franța.

Andrei Hadjiu în vârstă de 29 de ani, din Chișinău, își dorea să studieze peste hotare încă pe când era elev. Voia să descopere o altă lume și să beneficieze de experiența specialiștilor dintr-o țară unde știința este o prioritate, spune tânărul. Pasul l-a făcut în 2008, imediat după ce a absolvit Facultatea de Economie la USM din Chișinău. „Franța nu era destinația mea preferată. Inițial mă orientam spre țări anglo-saxone deoarece cunoșteam engleza. Apoi, unul dintre prietenii mei de copilărie, care emigraseră cu toată familia în Franța, mi-a povestit despre sistemul de învățământ francez, că era gratuit și accesibil și mi-am încercat norocul”, spune Andrei Hadjiu.

█ O tânără doctoriță din Moldova, șefă de secție la un spital din Moulin. „În Franța pacienții au toate șansele să învingă boala” 

Și nu a greșit. A fost acceptat la studii la Université de Reims Champagne-Ardenne, din Reims. Acolo tânărul nu a mai continuat studiile în economie, ci psihologieși și-a ales - neuropsihologia. Alegerea și-o argumentează prin câteva explicații. „Neuropsihologia îmi permite să găsesc răspunsuri la o mulțime de întrebări pe care mi le puneam încă din copilărie: cum funcționează creierul uman, ce e memoria, ce sunt emoțiile, senzațiile, ce e inteligența, cum se formează gândirea, etc. În al doilea rând, neuropsihologia se bazează pe teorii și modele demonstrate științific”, argumentează tânărul. Totodată, el spune că neuropsihologia contribuie la dezvoltarea unor terapii eficiente pentru un spectru larg de patologii cum ar fi tulburările anxioase, depresia, schizofrenia, traumatismele craniene, maladiile neurodegenerative.

În Franța, cel mai greu a fost începutul. „Nu mă puteam obișnui cu inscripțiile, panourile franceze. Totul îmi părea atât de străin și pe lângă toate nu înțelegeam nimic fiindcă aveam o franceză foarte slabă. Mă simțeam exact în pielea unui copil. Aveam mii de gânduri, dar eram nevoit să le exprim folosind un bagaj foarte limitat de cuvinte”, spune tânărul specialist.

Totuși se consideră un norocos pentru că și-a găsit ușor de muncă. A fost recrutat de un fost profesor, care i-a propus o funcție chiar în ziua când și-a susținut teza de master. A acceptat oferta fără ezitări, iar la scurt timp a mai primit încă una - postul de inginer de studii la laboratorul de psihologie de la universitatea din Reims pe care a absolvit-o.

„Am putea ameliora calitatea vieții persoanelor care suferă de disfuncții cognitive”

Acum este neuropsiholog la Spitalul Universitar Robert Debré din Reims, o specialitate care analizează cum creierul relaționează cu anumite procese psihice. „De fapt neuropsihologul este mai întâi de toate psiholog. În cazul meu, eu ajut medicii să ia decizii referitoare la diagnostic, la pronostic și la elaborarea programelor de tratament”, susține specialistul. Majoritatea colegilor sunt francezi, dar și specialiști din România, Muntenegru, Maroc. În timpul săptămânii, două zile lucrează la spital, iar alte două, la facultate, unde coordonează și realizează un protocol de cercetare.

La spital, zilnic are cel mult doi pacienți pe zi, iar evaluarea neuropsihologică durează în mediu 2-3 ore. Pacienții care-i trec pragul au diferite probleme. „Am pacienți de toate vârstele, începând cu 18 ani. De cele mai dese ori aceștia vin din cauză că psihiatrul este în dificultate să pună diagnostigul sau să propună un tratament adaptat. Am întâlnit pacienți cu depresie, anxietate generalizată sau atacuri de panică, diferite tipuri de fobii, obsesie, personalitate histrionică, personalitate borderline, hiperactivi, bipolari, schizofreni, heroinomani, alcoolici, cu maladii neurodegenerative și alte patologii, dar și persoane sănătoase psihic, dar cu anumite dificultăți tranzitorii”, explică Andrei.

█ Povestea unui neurolog moldovean care muncește în Germania: „Aici oamenilor li se dă o șansă la viață, ceea ce în Moldova rar se întâmplă” 

Profesează într-un spital modern, fără lipsuri de aparataj. Sunt însă reguli pe care trebuie să le respecte cu strictețe. „Nu am dreptul să divulg secretul profesional și trebuie să respect persoana în dimensiunea sa psihică. Nu am dreptul să stabilesc un diagnostic, doar să emit ipoteze de diagnostic și nu am dreptul la prescrierea medicamentelor”, enumeră neuropsihologul.

Deși este necesară, această specialitate este relativ tânără în Franța și aproape că lipsește în Republica Moldova. Astfel, dacă rămânea acasă nu ar fi avut nicio șansă să fie neuropsiholog. „Nu aș fi putut face neuropsihologie fiindcă nu se predă la nicio facultate”. Dezvoltarea ei ar putea schimba situația multor psihologi și pacienți. „Am putea obține cunoștințe mai ample referitoare la diferite patologii, înțelege mai bine dificultățile specifice fiecărui pacient și propune terapii adaptate fiecărui caz în parte. Astfel am putea fi mai eficienți și am ameliora calitatea vieții persoanelor care suferă de diferite disfuncții cognitive”, explică Andrei.

Deocamdată, tânărul specialist nu-și face planuri să revină în țară. Ar vrea să facă un doctorat în psihologie. „În afară de misiunea mea la spital, am avut ocazia sa fac câteva intervenții (prezentări, lecții) în fața unui public de studenți, psihologi, psihiatri și alți specialiști interesați în tehnicile derivate din neuropsihologie. Sper că voi face asta și în Republica Moldova, dar nu știu când”, conchide Andrei Hadjiu.  

 

█ Articole relaționate:

Povestea unei asistente medicale din Moldova care muncește în Rusia. „Mi-e dor să port halatul alb, dar mai rabd” 

Cunoscut drept belgian, dar cu rădăcini moldovenești. Neurochirurgul care a înființat un departament de neurochirurgie la Bruxelles și a obținut premii în toată lumea a revenit în Moldova 

Povestea unui stomatolog pediatru plecat la muncă în Italia. „Mi-e dor de un „mulțumesc” de copil”