Autor: Virginia Dumitraș

În șase luni cât a lucrat în Irak a făcut față pericolelor într-o zonă de conflict, unde tot timpul exista riscul unei explozii. Spune că experiența l-a făcut mai rezistent, iar acum pregătește efectivul medical care va fi detașat în septembrie în Kosovo.

Locotenent-colonel Sergiu Cîrlan este șeful serviciului medical al Armatei Naționale. Are 39 de ani, iar cariera de medic și-a început-o la Universitatea de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, unde a studiat din 1992. Și-a ales specialitatea medicină generală. Ulterior, după aproape nouă ani, a devenit medic militar și genist și asta pentru că-i plăcea medicina, dar și milităria.

Pe parcursul carierei a făcut cursuri de bază pentru ofițerii din serviciul militar în San Antonio, SUA, și a rezistat la multe simulări militare Cea mai mare provocare a venit însă în 2006, când Sergiu Cîrlan a fost trimis în misiune în Irak. „Primul contingent în Irak a fost detașat în 2003, ulterior au mai fost detașate încă trei, iar în aprilie 2006 pe lista de plecare am fost propus și eu”, spune medicul militar. Era singurul doctor care avea misiunea de a salva, în caz de necesitate, alți 11 de militari moldoveni: opt geniști și trei ofițeri de stat major (care au activat în Bagdad).

 Doctorul din Republica Moldova, neurochirurg în Marea Britanie: „Toate investigațiile despre care în Moldova se citește doar în manuale aici sunt disponibile” 

Știa ce-l așteaptă. Era pregătit medical, dar și militar. „Ca medic am participat la cursuri pe lângă spitalul de Urgență din Chișinău, desfășurate de către Ministerul Sănătății. În afară de aceasta am participat la cursuri ca genist. Am fost instruit în privința securității: ce trebuie, ce nu trebuie să fac, etc. Înainte de a fi detașat am făcut practica la Bulboaca, unde, timp de o lună, am distrus obuze de categoria a treia”, își amintește locotenentul colonel.

Irakul l-a întâmpinat cu temperaturi insuportabile. „Am ajuns mai întâi în Kuwait, iar după aceea am plecat la baza militară de lângă orașul Balat, iar ulterior în Ashraf. Era o căldură insuportabilă. Am aterizat la ora 22.30, iar afară erau aproape 37 de grade”, își amintește Sergiu Cîrlan.

Locuia într-un buncăr. Din cauza căldurii, care pe timp de zi putea ajunge și la 55 de grade, trezirea se dădea la ora 4.00, iar ziua se termina la ora 22.00. Fiecare zi însemna pericole noi. „Am avut un accident unde în convoi a fost și reprezentatul contingentului nostru. A explodat o mașină, dar au intervenit paramedicii din contingentul american. Nu mi s-a întâmplat să fiu rănit sau să intervin. Au fost multe intenții de a ne exploda mașina, dar de fiecare dată am schimbat traseul de întoarcere la bază și am evitat situațiile primejdioase. Eram însă tot timpul pregătit pentru orice. Tot timpul era riscul unei explozii”, spune specialistul.

La baza militară unde a fost detașat, Sergiu Cîrlan erau aproximativ 2.000 de militari din SUA și Bulgaria. Printre aceștia erau trei medici militari din SUA, Bulgaria și Moldova, 4 felceri și peste 20 de paramedici.

Chiar dacă nu a fost nevoit să intervină în accidente, medicul militar participa lunar la simulări de accidente organizate de către efectivul american. „Am simulat o explozie în cantină, unde erau peste 20 de răniți și ne pregăteam tot timpul pentru situații extreme pentru că nu știi niciodată ce se poate întâmpla în așa o zonă”, spune Sergiu Cârlan.

Echipament de 27 de kilograme

Accidentele și operațiunile militare nu erau însă singurele pericole ce puteau afecta militarii. „Ni se spunea că era zonă endemică pentru malarie, dar având în vedere că nu erau țânțari nu am avut probleme. A fost un caz în luna decembrie de boli respiratorii acute. S-a îmbolnăvit de gripă contingentul bulgar. Au mai fost boli diareice acute, dar acestea au fost sporadice. Am avut un caz de epilepsie, de apendicită, etc”, spune medicul militar. Mâncarea era militară, din toată lumea. Cu un asortiment foarte bogat de fructe. Totodată, în misiune sau pe teritoriul bazei, militarii trebuiau să aibă grijă să bea apă și nu oricum, dar treptat, cu înghițituri mici, dar dese.

Totuși, specialistul spune că nu toți medicii pot face față unei astfel de provocări. În afară de misiunea de a-și salva colegii, medicul de rând cu militarii, duce pe el aproximativ 27 de kilograme. „Un medic militar trebuie să fie gata să acorde primul ajutor medical în condiții foarte grele. Uneori ești singur nu ai coleg, ambulanță sau chiar tu ești în pericol. Alteori, pacientul nu poate fi evacuat. Tot timpul trebuie să improvizezi să salvezi militarul cu ceea ce ai la îndemână”, mai spune medicul militar.

█ Tânărul din Republica Moldova, psiholog în Franța: „Dacă rămâneam în țară nu aș fi putut face neuropsihologie, fiindcă nu se predă la nicio facultate”

În caz de explozie, militarii sunt transportați cu un elicopter la un spital militar. Până atunci, medicul trebuie însă să-i acorde primul ajutor și să-l țină în viață cu ce are în trusa medicală. „Din Moldova am primit o trusă medicală. Aveam și echipament nou de la americani: garouri, cateter venos, soluții pentru intravenoase. Era suficient, dar deloc ușor pentru că puteau fi situații în care elicopterul să nu poată veni și atunci trebuie să cauți alte soluții”, povestește medicul.

Nu se vede făcând o altă meserie. Spune că ar mai merge și în altă țară și asta pentru că experiența din Irak i-a schimbat viața, modul de gândi și l-a făcut un specialist mai bun.

Acum Sergiu Cîrlan pregătește efectivul militar moldovean care va fi detașat în Kosovo. Este vorba despre doi felceri și trei paramedici. „Trebuie să plece în septembrie. Acum acolo sunt 41 de militari, dintre care trei sunt instructori sanitari”, explică medicul militar.

Ofițerii Armatei Naționale participă la misiunile de menținere a păcii şi la cele umanitare sub egida Organizației Națiunilor Unite din 2003. De atunci în jur de 90 de militari din Republica Moldova au fost detașați în diferite ţări. Cea mai recentă misiune este cea din Kosovo, formată din 41 de militari. Dintre aceștia 33 vor executa misiuni de securitate şi pază a obiectivelor militare şi de patrulare.

 

█ Articole relaționate:

Povestea unei asistente medicale care muncește în Canada. „Am plecat din țară dintr-un singur motiv. Vreau să-mi fac munca cu demnitate, nu să cerșesc de la pacienți”

Diferențele sistemelor de sănătate din Moldova și Cehia povestite de Sergiu Leahomschi, obstetrician-ginecolog la Praga. „Aici medicii și profesorii universitari sunt cele mai respectate profesii” 

Cunoscut drept belgian, dar cu rădăcini moldovenești. Neurochirurgul care a înființat un departament de neurochirurgie la Bruxelles și a obținut premii în toată lumea a revenit în Moldova