Autor: Virginia Dumitraș
Face sport din copilărie și spune că pentru a fi sănătos trebuie să fii activ. Stabilește recorduri pentru cauze sociale. Este primul moldovean și printre puținii înotători care a traversat Gibraltarul. În septembrie se pregătește să traverseze canalul La Manche, iar din banii pe care-i va aduna va face terenuri de joacă și săli de sport pentru copiii moldoveni.
Ion Lazarenco (36 de ani) din Brăviceni a plecat în Irlanda în 1995. Pe atunci visa să devină polițist, câteva luni de studii i-au fost însă de ajuns să înțeleagă că nu este ceea ce și-a dorit. „Aproape două luni de zile am învățat la Academia de Poliție. În lunile acelea am câștigat trei competiții la Academia de Poliție și n-am fost niciodată pe panoul de onoare. Urăsc corupția și cumetrismul și am decis să schimb ceva”, își amintește bărbatul. Și a schimbat. În 1996 a plecat prima dată în Irlanda, ulterior am revenit, iar în 1997 a plecat de tot.
De atunci a lucrat șofer de camion. Sportul însă nu l-a abandonat niciodată. Acum bărbatul revine des în Republica Moldova. Niciodată însă cu mâna goală. „Aduc haine, cărucioare și tot felul de lucruri donate de către irlandezi”, povestește Ion Lazarenco. Nu este singurul ajutor. De câțiva ani bărbatul înoată și stabilește recorduri pentru cauze sociale. „M-am uitat la emisiuni despre situația copiilor, a micuților fără părinți și m-am gândit că putem să ne promovăm țara să se vadă că suntem un popor mai bun decât crede lumea”, spune înotătorul.
Prima sa cauză a fost apropierea celor două maluri ale Nistrului. A înotat din Soroca până în Dubăsari - 238 de kilometri, timp de opt zile. În cadrul primului maraton „Nistru – unește Moldova” a vrut să contribuie la consolidarea încrederii cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului și să colecteze fonduri pentru case de copii și pentru sportivii din Moldova care practică sportul. „Era o perioadă tensionată în regiune. De ce Nistru? Pentru că aproape 70% din populația noastră se alimentează cu apă din Nistru. În plus este cel mai frumos punct turistic din țară”, spune Ion Lazarenco.
Nu s-a oprit aici. A urmat strâmtoarea Gibraltar. Tot timpul a înotat sub drapelul Republicii Moldova, chiar dacă oficial participă la concursuri sub asociațiile de înotători ai Irlandei. „Mă mândresc că sunt moldovean. Mă mândresc cu bucătăria și tradițiile noastre, cu natura și produsele noastre. În plus, sportul unește. Când faci sport, viața se schimbă arăți mai bine, te simți mai bine. De aceea este bine să-l promovăm”, afirmă bărbatul.
Recunoaște că nu este ușor, „lucrurile cu adevărat bune, nu vin ușor”, argumentează Ion. În spatele unei astfel de acțiuni stă o întreagă strategie. Nu are voie să se oprească, o face doar pentru 40 de secunde atunci când primește apa cu carbohidrați. Tot atunci se relaxează lăsându-și capul puțin pe spate.
„Mi-e frică pentru că în apă se poate întâmpla orice, dar important este să nu intri în panică pentru că în acest caz în plămâni se adună bioxid de carbon și este rău. Ca să înoți în realitate peste 200 de kilometri trebuie să-i înoți mai întâi în minte. De exemplu, până am înotat în Nistru l-am trecut de trei ori în minte. Dacă vrei să înoți și crezi că n-o să reușești așa va fi. Mie mi-e frică de meduze, de leii de mare”, surâde înotătorul.
Nu are antrenori și mai în glumă, mai în serios spune că se ghidează după antrenamentele postate pe internet. Susține că totul este posibil, cu ambiție și fără scuze. „La mine nu există zi în care să nu mă antrenez. Plouă, ninge, bate vântul, eu trebuie să-mi mențin corpul pentru a atinge ceea ce mi-am propus. Pentru Nistru m-am antrenat minim patru, șase ore pe zi, intens. Eu ajungeam acasă cu dureri și o oboseală enormă, dar de fiecare dată trebuie să fiu pregătit ca să pot lupta cu apa”, spune Ion Lazarenco.
Copiii trimit bani în Africa
În tot acest timp, familia îi este alături, iar după exemplul tatălui, cei doi copii ai bărbatului au învățat să dăruiască și ei. „Într-o astfel de inițiativă ai nevoie de suportul familiei, de un partener foarte bun. Dacă soția mea n-ar fi așa cum este, nu aș face ceea ce fac. Le-am explicat și copiilor cât de important este să știi să dăruiești, să-i ajuți pe ceilalți, iar ei de mici au decis că din cei aproximativ 200 de euro cât primesc lunar de la statul irlandez, 20 îi trimit în Africa, pentru copii bolnavi de cataractă”, afirmă sportivul.
Acum vrea să înoate pentru o nouă cauză. În septembrie va parcurge canalul La Manche pentru a aduna bani pentru crearea școlilor sportive bine echipate, a terenurilor sportive performante și dezvoltarea activităților în rândul copiilor din întreaga țară. Va începe cu satul natal – Brăviceni, dar îi va ajuta și pe copiii din Jora de Jos. „Acolo nu este stadion la școală, în centrul satului nu este teren de joacă, nu sunt săli sportive, etc. Copiii au nevoie de activități pentru a nu se ocupa cu altceva, de exemplu să înceapă să fumeze sau să consume alcool sau și mai grav să se drogheze. De aceea trebuie să promovăm sportul și să creștem o generație sănătoasă”, crede Ion Lazarenco. Spune că va fi fericit dacă va traversa canalul timp de 20 de ore.
A deschis și două conturi bancare: unul în lei și unul în euro și speră că oamenii vor dona bani. Nu știe exact cât ar putea aduna are încredere în generozitatea oamenilor. A făcut însă un calcul simplu. „În Irlanda, o cafea costă 3 euro. Dacă, de exemplu cei aproape 5.000 de moldoveni din Irlanda ar refuza o cafea pe an am avea 15.000 de euro. Cu ajutorul Uniunii Europene facem două stadioane. Nu este un efort mare, doar că oamenii trebuie să se obișnuiască să ajute”, a accentuat Ion Lazarenco.
█ Articole relaționate:
Povestea unui stomatolog pediatru plecat la muncă în Italia. „Mi-e dor de un „mulțumesc” de copil”