Autor: Virginia Dumitraș

A lucrat un an la cel mai vechi spital din Paris - Pitie-Salpetriere. Spune că l-a tentat perspectiva de a rămâne în Franța. A revenit însă în Moldova, pentru că „și la noi lucrurile se schimbă, mai greu, dar se schimbă”,  spune specialistul. Cu doctorii de la spitalul din Paris se consultă și astăzi, iar acum lucrează asiduu la teza de doctor, pentru a deveni un specialist mai bun. 

Neurologul Eugeniu Gavriliuc, din Chișinău, a plecat din Republica Moldova în octombrie 2010 pentru că voia să-și diversifice activitatea, dar și să învețe neurologie de la cei mai buni specialiști. Timp de un an a lucrat la Spitalul Pitie-Salpetriere din Paris, unde ajung pacienți din toată țara. Acolo consulta pacienți internați în secția de neuropatii periferice, cu patologii rare. „De exemplu, cazuri cu anticorpi, care atacă sistemul nervos la anumite persoane. De obicei anticorpii ne protează de infecții, dar în anumite condiții pot să atace propriul organism. În cazurile pe care le-am avut atacau sistemul nervos periferic al pacienților. Erau pacienți dificili, era un fel de know-how, iar eu am învățat cum se examinează acești pacienți, ce teste trebuie să le se facă, etc”, explică neurologul. Avea câte șase pacienți pe zi, pe care îi consulta împreună cu șeful secției.

█ Doctorul militar din Moldova, detașat în Irak. „Tot timpul trebuie să improvizezi, ca să salvezi militarul cu ceea ce ai la îndemână” 

Nu era în orice spital, ci în unul cu o istorie aparte în domeniul neurologiei. Tot acolo a lucrat și Joseph Babinski, medicul francez de origine poloneză care a demonstrat rolul sugestiei în patologia isteriei și a descris unele simptome neurologice care-i poartă numele.

Pentru că s-a integrat repede în colectiv și a prins gustul unui mediu prielnic de a crește profesional Eugeniu Gavriliuc recunoaște că a fost tentat să-și continue activitatea profesională în Paris. „Eram pe gânduri în privința revenirii în țară. Aș fi putut să aplic la o funcție într-un serviciu neurologic, la orice spital din Franța. Eram implicat însă în mai multe proiecte și am decis să revin”, povestește medicul. Revenirea nu a fost ușoară. A fost nevoit să-și caute de lucru, iar în final a fost angajat la un spital privat din Capitală. Și astăzi, în anumite cazuri, mai dificile, Eugeniu Gavriliuc se consultă cu medicii din Franța.

Spune că acolo, sistemul de sănătate este foarte bine pus la punct, iar doctorii au o altă viață. „Totul este foarte bine structurat din punct de vedere organizațional. La spital sunt asistente care colectează sânge, asistente care conduc pacientul spre consultație, asistente care perfuzează sânge, sau anumite medicamente etc. Sunt organizați la orice etapă, pacientul este foarte bine îngrijit și nu trebuie să caute medicul”, spune Eugen Gavriliuc. Diferă și mediul, dar și remunerarea specialiștilor. Bunăoară, medicii începători au un salariu între 1.800 – 2.000 de euro. Medicii angajați, care au o experiență de muncă de 6-7 ani, pot avea și 3.000-4.000 de euro, iar un specialist cu o experiență de 10-15 ani ridică un salariul între 5.000-7.000 de euro lunar. „Acest mediu îl face pe doctor să nu mai fie nevoit să se gândească la ziua de mâine sau să fie nevoit să aibă două, trei joburi pentru a-și întreține familia”, accentuează doctorul.

Într-un mediu de dezvoltare prielnic cresc și cerințele față de doctori. Pe deoparte spitalele caută specialiști cât mai buni, gata să investească în dezvoltarea personală, iar pacienții vor să beneficieze de servicii de calitate și să primească răspunsuri la toate întrebările. Astfel, câteva reguli devin esențiale pentru a lucra în Franța în calitate de medic. „Trebuie să fii amabil cu toată lumea și trebuie să știi franceza foarte bine deoarece pacienții sunt exigenți, si mult mai bine informați decât în Republica Moldova. Pacienții știu drepturile, obligațiile și vin tot timpul cu multe întrebări, iar medicul trebuie să fie cu informația la zi despre toate maladiile. Nu te poți eschiva că ceva nu se face sau că nu se poate”, explică specialistul.

Ca în Republica Moldova, în Franța pregătirea practică a viitorilor medici se accentuează în perioada rezidențiatului. Totuși, modalitatea de studii este alta. „Independența profesională se dezvoltă încă din perioada rezidențiatului. Când ieși de pe băncile universității ești deja implicat în lucrul practic. Medicul care nu-și manifestă interesul este considerat un medic slab”, spune Eugeniu Gavriliuc.

Specialiștii au și condiții de dezvoltare personală. „Medicii sunt impulsionați să-și revizuiască calificarea medicală, cunoștințele pentru a putea corespunde acestui nivel. În Franța sunt organizate cursuri în care poți să-ți perfecționezi cunoștințele. Poți deveni specialist într-un anumit domeniu, unele cursuri sunt plătite de spital, dacă instituția are nevoie de astfel de specialiști. Important este că acolo ele sunt. La noi nici nu există așa ceva”, afirmă doctorul.

█ Doctorul din Republica Moldova, neurochirurg în Marea Britanie: „Toate investigațiile despre care în Moldova se citește doar în manuale aici sunt disponibile” 

Totodată, sunt reduse la maxim și cazurile de malpraxis, spune specialistul. În cazurile mai grave sau mai rare, doctorii se pot consulta cu alți specialiști, iar nivelul de colegialitate este altul. „La noi, dacă nu știi ceva trebuie să te descurci singur. În Franța, dacă ai dubii, poți să te apropii chiar și de cel mai înalt profesor, doctor habilitat în științe medicale care își va expune părerea fără să-ți spună că nu trebuie să te intereseze, că nu are timp sau să te țină la distanță”, accentuează Eugeniu Gavriliuc.

Lucrurile se vor schimba și la noi, iar asta deja se întâmplă, „mai greu, dar se întâmplă”, spune doctorul.  Și nu ne lipsesc doar investițiile statului în sistemul de sănătate, dar și atitudinea societății față de sănătate. „Mulți pacienți nu au un nivel de cunoștințe esențiale despre sănătate. Unii nu cunosc unde se află inima, stomacul, de ce trebuie să bea doi litri de apă pe zi, de ce trebuie să-și măsoare tensiunea etc. Problema este la nivel informativ. În plus, la noi, oamenii nu se gândesc să investească în sănătate, ci se gândesc cum să supraviețuiască, chiar dacă îl doare ceva trebuie să lucreze în continuare pentru a se întreține. Mai întâi trebuie să-și cumpere o casă, o mașină, haine și după aceea se gândesc la sănătate. Este total greșit”, spune neurologul.

În Franța deși pacienții care nu au situații de urgență pot aștepta chiar și două luni până sunt primiți de către un medic, oamenii au grijă de sănătate și se duc la medic chiar și pentru o durere care a trecut deja sau pentru simptome aparent banale. „Acolo pacienții după 40 de ani își fac testele de sânge în fiecare an. Sunt anxioși în privința sănătăți, își pun multe întrebări. Din ce cauză îi doare inima, dacă îi înțeapă în deget se vor adresa la medic, nu vor lăsa ca această problemă să treacă sau să se agraveze”, spune medicul.

Pe viitor, neurologul spune că va rămâne în țară pentru că nu vrea să fie nicăieri un emigrant, dar și pentru că aici îi sunt oamenii dragi. Acum lucrează la teza de doctorat.

 

█ Articole relaționate:

Povestea unei asistente medicale din Moldova care muncește în Rusia. „Mi-e dor să port halatul alb, dar mai rabd” 

Cunoscut drept belgian, dar cu rădăcini moldovenești. Neurochirurgul care a înființat un departament de neurochirurgie la Bruxelles și a obținut premii în toată lumea a revenit în Moldova 

Povestea unui stomatolog pediatru plecat la muncă în Italia. „Mi-e dor de un „mulțumesc” de copil”