Autor: Virginia Dumitraș
A lucrat zece ani în Franța și pe insula Reunion, din Oceanul Indian. Spune că i-a fost greu, dar a mizat doar pe experiența lui profesională, care nu l-a dezamăgit. Nu a reușit să se împace cu gândul că va trăi în străinătate, departe de părinți și țară și a decis să revină în Republica Moldova. Și la noi a fost nevoit să o ia de la zero. Acum profesează la Spitalul Clinic Republican și lucrează la o carte despre experiența lui în Franța.
Pavel Borș în vârstă de 55 de ani, din Chișinău este medic-chirurg. A profesat în Republica Moldova, dar și peste hotare, trăind pe propria piele experiența unui emigrant moldovean care în căutarea unor condiții de viață mai bune, dar și pentru a obține o experiență profesională vastă a decis să plece în Franța. Prima plecare a fost în 1991, la un spital din Paris. A plecat pe cont propriu după ce a obținut o invitație de la medicii din Franța. A făcut studii post universitare și a „furat“ meserie de la cei mai buni. Printre aceștia era și profesorul de chirurgie cardiacă, care a efectuat primul transplant de inimă în Europa.
A dormit prin hoteluri și pe la prieteni, doar pentru a învăța mai multe decât știa. Tot atunci, în cele trei luni când s-a aflat în Franța s-a destrămat și URSS-ul. Noutatea a aflat-o chiar în sala de operație din Franța în timp ce opera o bătrână vorbitoare de limba rusă. „În timpul operației, asistentul profesorului m-a întrebat de unde sunt. I-am spus că sunt din URSS. M-a contrazis spunându-mi că URSS nu există și m-a întrebat dacă am citit ziarul de azi. Ne-a anunțat pe toți că Elțin și compania au semnat în această noapte într-o pădure din Belarus desființarea URSS“, își amintește doctorul. Noutatea l-a convins să revină în țară. „Am revenit cu entuziasm. Am venit să muncesc și să împărtășesc ce am învățat. Pe atunci toți visam că vom profita de libertate, că vom merge înainte. A fost o mare surpriză. A fost un cadou căzut din cer pentru politicienii de pe atunci“, rememorează Pavel Borș.
Entuziasmul nu l-a ținut mult, în 2000 decide să revină în Franța. „Salariile erau mici, condițiile de trai - grele. Mi-am luat casa în spinare și am plecat“, povestește bărbatul. Nici de această dată nu a fost simplu. A luat-o de la zero. A învățat mai bine limba și a dat mai multe examene de specialitate pentru a demonstra că este un specialist bun. La început a lucrat medic asistent, iar mai apoi a primit titlul de medic străin. „Spre deosebire de moldoveni, francezii nu te așteaptă cu brațele deschise. Trebuie să muncești mult ca să le câștigi încrederea, ca să le demonstrezi că ești un profesionist. Treptat, gândurile, încrederea și experiența m-au ridicat pe scara profesională“, spune chirurgul.
Chiar dacă avea un loc de muncă, n-a stat pe loc. Își schimba jobul în funcție de locurile vacante din alte instituții franceze. Așa a ajuns să lucreze în calitate de chirurg pe insula Reunion, din Oceanul Indian. „Este o insulă vulcanică. Faptul că am ajuns acolo a fost ca o primă pentru anii de muncă. Acolo sunt niște peisaje unice așa că lucram și aveam norocul să admir și peisaje nemaipomenite“, mărturisește medicul.
În tot acest timp a învățat și prin ce diferă medicina noastră de cea din Franța. „Un medic străin nu poate consulta în afara spitalului, în privat, și muncește sub răspunderea și sub asigurarea medicală a șefului de serviciu. Totuși, sistemul este foarte bine organizat. Profesional, acolo era mult mai ușor de lucrat. Nu trebuia să-mi fac griji pentru echipament, nu auzeam niciodată că nu ajunge una, alta. Totul era aprovizionat. Erau persoane speciale care se ocupau de aceasta. Era lucru în echipă. Aici un medic se ocupă de toate“, spune Pavel Borș.
Diferită era și modalitatea de lucru cu pacienții. „Acolo, medicii sunt mai duri cu pacienții, sunt mai tehnici. Le explică strict partea tehnică fără a se implica în discuții de suflet. În plus, nu există acest fenomen oribil - corupția“, explică medicul. Și asta deoarece un medic are un salariu de 4.000 – 5.000 de euro, acesta însă poate crește dacă ai o funcție mai mare și experiență.
Chiar și așa, după zece ani de muncă în Franța, Pavel Borș a decis să revină în țară. Nu-și imagina să se numească „Pavel Bors“ și nici să stea departe de părinți și țară. La întrebarea de ce a revenit răspunde simplu. „Întrebarea, în esență, este supărătoare. Am venit la mine acasă unde sunt mama, tata și casa. Pentru că aici se vorbește româna și pentru că am acumulat o experiență care sper să fie de folos“, argumentează medicul. Recunoaște însă că nici la revenire nu i-a fost ușor. A luat-o iarăși de la zero. „Medicii care pleacă greșesc de două ori: prima dată când pleacă, a doua oară când se întorc. Până la urmă te duci acolo și ești străin. Străin te simți și când vii acasă, pentru că trebuie să o iei de la capăt, dar trebuie să privim lucrurile pozitiv“, spune chirurgul.
Acum lucrează la Spitalul Clinic Republican. „Totul depinde de caracterul omului, unii se simt foarte bine când ajung într-un sistem mai sănătos decât al nostru. Muncești, dai din coate și ajungi undeva. Este foarte simplu dacă nu insiști asupra eului tău. Te deghizezi și accepți tot ce este a lor. Dacă ești în Franța te-ai făcut francez și gata. Pentru mine a fost greu să mă dezic de eul meu“, susține Pavel Borș.
Trăirile, amintirile și frământările sale le-a pus pe foaie și are deja o carte publicată – „Credo“ – în care vorbește despre prima sa experiență în Franța. Acum lucrează însă la altă carte – „Stranierii“ – care la fel va fi despre viața sa de emigrant. „Scrisul este un hobby. Tot timpul am avut o patimă pentru literatură. Prima carte este despre entuziasm, a doua - despre dramatismul celor 1 milion de moldoveni care s-au împrăștiat în lume“, dezvăluie doctorul.
Spune că va mai pleca în Franța, pentru a-și îmbogăți experiența profesională. Tot timpul va reveni însă în țară pentru că și la noi lucrurile se vor schimba. „Și la noi lucrurile se vor schimba repede, veți vedea. Totuși, chiar dacă vom avea echipament bun, salarii mai mari și condiții de muncă e important ca oamenii să-și schimbe și mentalitatea. Să fie mai curajoși, mai constructivi și mai pozitivi“, conchide medicul.
█ Articole relaționate:
Povestea unui stomatolog pediatru plecat la muncă în Italia. „Mi-e dor de un „mulțumesc” de copil”