Autor: Virginia Dumitraș

A rămas în Marea Britanie pentru că acolo se află soțul ei. A înțeles însă că-și poate ajuta conaționalii și de la distanță. A deschis un ONG și aduce ustensile medicale din Marea Britanie în Republica Moldova. O face necondiționat, doar pentru că poate schimba condițiile de spitalizare și de tratament ale moldovenilor care ajung în instituțiile ce primesc echipamentul necesar. Acum se pregătește să deschidă și un centru pentru copiii cu dizabilități din Republica Moldova.

Victoria Dunford în vârstă de 31 de ani, din Mihăileni, raionul Râşcani a călătorit pentru prima data în Marea Birtanie în vara anului 2004. Ulterior, după ce a absolvit facultatea de Chimie Analitică la Universitatea de Stat a revenit în Marea Britanie pentru doi ani, în cadrul unui schimb de experiență. În aceeași perioadă, în Marea Britanie și-a întâlnit sortitul și a decis să rămână acolo pentru totdeauna.

Prima experiență cu sistemul medical a fost abia în 2010, când a început să lucreze în calitate de asistentă a surorilor medicale la St.Marys Hospital de pe Isle of Wight. Prima impresie n-o uită nici azi. „Eram uimită, mi s-a părut că e hotel de 3-4 stele“, exclamă Victoria Dunford. „La început lucram ca asistenta surorilor medicale, apoi am trecut cursurile de specializare pentru soră medicală. Obligațiile și munca sunt extrem de intense, pacienții sunt tratați cu foarte mare respect, demnitate și confidențialitate”, spune specialista.

Pentru că în Republica Moldova nu a ocupat aceeași funcție, nu ar putea face o comparație între viața unei asistente medicale din Moldova cu cea a uneia din Marea Britanie. Cunoaște însă sistemul nostru în detalii, de la mama sa, care a fost soră medicală în Moldova. „Da este o diferență colosală. În Moldova este o diferență mare între lucrători: medici, surori, asistente. Nu se lucrează eficient, nu zic că nu se muncește, ba da! Cred că și mai mult decât în Marea Britanie, dar nu prea îmi aduc aminte de spiritul de echipă”, constată specialista.

█ Tânărul din Republica Moldova, psiholog în Franța: „Dacă rămâneam în țară nu aș fi putut face neuropsihologie, fiindcă nu se predă la nicio facultate” 

Diferența se simte și în spitalele din Marea Britanie. „Sunt foarte bune, pacienții sunt hrăniți la timp, primesc meniul cu o zi înainte pentru a-și alege ce doresc. Albiturile sunt schimbate zilnic, în fiecare dimineață și dacă e nevoie - în cazul în care pacientul transpiră sau lenjeria de murdărește - o schimbă și de 10 ori pe zi. Nu e permis să fie vreo picătură de murdărie. Pacienților li se oferă gratuit: săpun, periuță de dinți, etc“, povestește Victoria Dunford.

Nu se economisește nici atunci când este vorba despre cazurile clinice. „Medicamentele sunt gratuite. Totul este de unică folosința chiar și foarfecele. De exemplu, în cardiologie fiecare pacient are un cardio-monitor, în ortopedie sunt prezente toate suporturile necesare, ce țin de terapie intensivă - este un miracol, fiecare pacient are echipa lui medicală, și aparatajul este foarte performant. La Urgențe, îndată ce se transmite că ambulanța e în drum cu un pacient cu stop cardiac, până ajunge ambulanța la spital e o echipă de 7-10 persoane care o așteaptă - medicul de serviciu, chirurgul, anesteziologul, sora specializată în respirație, surorile de serviciu, etc. Fiind pe insulă avem pregătit și elicopterul pentru a fi gata să transferăm orice pacient”, spune specialista.

█ O tânără doctoriță din Moldova, șefă de secție la un spital din Moulin. „În Franța pacienții au toate șansele să învingă boala” 

 După atâția ani în care a locuit și profesat în Mare Britanie cunoaște foarte bine sistemul de sănătate. Victoria Dunford spune că de la britanici am putea învăța câteva lucruri esențiale ce țin de sănătate. Lucruri simple, care nu necesită cheltuieli financiare. „Să respectăm pacienții așa cum sunt, alții mai nervoși, alții mai calmi, mai bolnavi și mai puțin bolnavi, să fie o egalitate între cei cu bani și fără bani. Să tratăm pacienții așa cum am dori să fie tratați membrii familiei noastre. Să se respecte confidențialitatea. Să li se explice pacienților într-un mod delicat ce se întâmplă și care este planul lor pentru însănătoșire. Să li se ofere pacienților opțiunea de alegere, în cazurile posibile”, enumeră specialista. În ceea ce privește lecțiile de investiție: „desigur e nevoie de schimbat multe în spitalele noastre începând cu mobilierul și ajungând Roentgen (aparatele de raze X), care încă developează peliculele în întuneric”, adaugă Victoria Dunford.

 „Întrebarea - «Ce ai tu din asta?» - mă omoară“

 Nu s-a oprit însă doar la colectarea observațiilor și a sfaturilor ce ar putea îmbunătăți sistemul de la noi, dar a început să facă singură schimbări prin propriile eforturi. În 2010, Victoria Dunford a fondat organiza MAD-Aid și Make A Difference.„Inițiativa a venit din partea soțului, după ce a văzut condițiile spitalului din Bălți în timp ce mămica mea a suferit o intervenție chirurgicală“, povestește asistenta medicală. Asociația a fost înființata în Marea Britanie. Prin aceasta, Victora Dunford aduce în Moldova utilaje medicale din Marea Britanie, care acolo ar urma să fie aruncate pentru că le expiră perioada de valabilitate. Este vorba de paturi, scaune cu rotile, etc. Mai aduce și alte obiecte necesare moldovenilor care au probleme de sănătate: paturi, noptiere, scaune, termometre, tonometre, seringi, cântare pentru nou-născuți, defibrilatoare, ultrasonograf, cardiograf, etc.

█ Povestea unui neurolog moldovean care muncește în Germania: „Aici oamenilor li se dă o șansă la viață, ceea ce în Moldova rar se întâmplă” 

 Nu știe și nici nu numără oamenii pe care îi ajută. O face necondiționat. De cele mai multe ori ajută însă spitalul din Rîșcani și Institutul Mamei și Copilului. „Organizația a fost înregistrată cu sediul la Rîșcani. Ne descurcăm, nici până în ziua de astăzi nimeni nu ne crede că toți cei care sunt în această organizație activăm ca voluntari. Întrebarea - Ce ai tu din asta? - mă omoară, dar capul sus și mergem înainte“, spune Victoria Dunford.

 Ca orice lucru, nici acesta nu se poate face ușor în Moldova. „Da a fost cam dificil, de la început am dorit să fie MAD-Aid Moldova, însă ne-au refuzat denumirea. Sunt foarte multe dări de seamă în diferite instanțe. A fost corupția din Bălti odată și au verificat învinuindu-mă că am vândut, ceea ca a fost foarte amuzant pentru mine, însă pentru Moldova AID a fost stres și muncă adăugătoare“, își amintește moldoveanca. Chiar dacă reușește să schimbe viețile moldovenilor, spune cu regret că nu reușește să răspundă la toate solicitările pe care le are. „Transportul este costisitor, si din cauza timpului nu pot transporta tot ce ar fi posibil de transportat“, se justifică Victoria Dunford.

 Speră totuși că și sistemul medical de la noi se va schimba. „Moldova e o țară mică și ar fi simplu de schimbat ceva, dar cred că lucrurile se vor produce atunci când se va termina birocrația și corupția. În plus, e nevoie de mai multe mesaje către popor ca sa înțeleagă că dizabilitatea nu este ceva de ce poți să te păzești 100%, daca poți sa te protejez împotriva HIV sau TB, dizabilitatea în orice moment ne poate afecta pe fiecare din noi sau din familia noastră“, mărturisește Victoria Dunford.

 În 2015, asistenta medicală din Republica Moldova speră să deschidă, în orașul Rîşcani, un centru medico-social cu activități de zi pentru copiii cu dizabilități. Până atunci spune că sunt foarte multe lucruri de făcut, începând cu reconstrucția unei clădiri cu trei etaje, angajarea muncitorilor, oferirea training urilor de specializare, înregistrări, permisiuni, etc.

  

█ Articole relaționate:

Povestea unui neurolog moldovean care muncește în Germania: „Aici oamenilor li se dă o șansă la viață, ceea ce în Moldova rar se întâmplă” 

Povestea unei asistente medicale care muncește în Canada. „Am plecat din țară dintr-un singur motiv. Vreau să-mi fac munca cu demnitate, nu să cerșesc de la pacienți” 

Diferențele sistemelor de sănătate din Moldova și Cehia povestite de Sergiu Leahomschi, obstetrician-ginecolog la Praga. „Aici medicii și profesorii universitari sunt cele mai respectate profesii”