Autor: Irina Papuc
Dacă ai îndreptare de internare la spital, nu înseamnă neapărat că vei fi internat. Acum spitalele din Moldova au reguli mai stricte în privința alegerii pacienților care urmează să fie admiși la tratament. Astfel, medicii trebuie să se axeze mai mult pe cazuri cronice și acute, iar cei care pot fi tratați în ambulatoriu vor face cale întoarsă, și asta pentru că medicul de familie este cel care trebuie să-și facă bine treaba. Selecția riguroasă, care se cerea de fapt de ani buni în sistem, se face după ce au avut loc consultări între CNAM și directorii de spitale, pentru finanțare suplimentară. Acesta va duce în final, la o eficiență mai mare a banilor.
Dacă ne este rău, atunci fie sunăm la Urgență, fie mergem direct cu valiza la spital. Lucrurile stau de mulți ani după aceeași logică – dacă ne simțim rău neapărat la spital este locul nostru. Managerii acestor instituții sunt nevoiți acum să facă o selecție foarte riguroasă a cazurilor pentru a beneficia de bani de la stat. Și anume – să aleagă doar pacienții care sunt în stări grave, adică acute și cu maladii cronice, dintre care cei cu probleme psihiatrice și care au nevoie de îngrijiri paliative. Proporția pe care trebuie să o respecte aceștia este de aproximativ 33 – 67 la sută, prioritate având cazurile acute.
Zeci de mii de lei, pierdute pentru o zi de internare
Managerii spun însă că le este complicat să realizeze întocmai acest lucru, întrucât mulți oameni fie vin direct în secția de internare, fie sunt aduși cu Urgența, pentru că dezvoltă complicații ale unor maladii cronice sau și mai rău, medicul de familie a semnat o îndreptare de internare ca să scape de propriile responsabilități.
„Avem mulți pacienți care vin la noi pentru că nu iau la timp medicamentele de care beneficiază compensat și dezvoltă complicații. Noi îi internăm o zi în spital, iar a doua zi le dăm drumul că nu avem ce face cu ei. Atunci când vine CNAM și face verificări ne scade din contract, de exemplu dacă timp de o lună am avut 20 de astfel de pacienți, iar cazul tratat în medie este de 2.900 de lei, atunci reiese că pierdem din start 58.000 de lei”, spune Vasile Malcoci, director la spitalul raional Sângerei. Directorul mai spune că problema apare din cauza faptului că medicii de familie nu-și fac bine treaba și că preferă să trimită pacienții la internare, decât să-i viziteze la domiciliu și să se asigure că aceștia își iau medicație și că, printr-un mod sănătos de viață, sunt prevenite acutizările.
Urgența nu are echipe complete
La Rîșcani, de exemplu, oamenii vin la spital și singuri, pentru că acolo există întotdeauna medicamente, spune managerul de aici. Problema este una complexă, iar finanțatorul principal din sistemul de sănătate, adică CNAM, nu are suficiente cifre statistice ca să identifice toate problemele, crede el. „Probabil ar fi nevoie ca să fie acumulate date concrete referitor la pacienții care sunt aduși cu Salvarea, la ce ore ajung aceștia la secția de internare. Mai avem și probleme cu serviciul de Urgență. De multe ori la chemări în cazul copiilor gravi, ajung doar felcerii. Evident că aceștia nu cunosc protocoalele și aduc copilul la secția internare, când de fapt el trebuie dus la o instituție de nivelul II”, spune Gheorghe Roșu, directorul spitalului din Rîșcani.
Astfel, spitalele se vor confrunta cu situațiile când vor trebui să refuze internarea, asta în condițiile în care 25 la sută sunt pacienți care vin cu maladii cronice, care nu s-ar fi acutizat dacă, elementar, pacienții își luau medicamentele la timp.
„La noi acești pacienți constituie cam 25 la sută. Vin cu cardiopatii, hipertonii. Majoritatea dintre ei sunt eligibili pentru medicamente compensate. Problema este că medicii de familie trebuie să-și asume mai multe responsabilități în aceea ce-i privește, astfel ca aceștia să nu ajungă la spital, acolo unde trebuie să se trateze doar cei cu maladii cronice sau grave, care le pun viața în pericol. Însă există și altă problemă. Noi avem puțini medici de familie în raion. În multe localități nu este niciun doctor și aici ar putea apărea probleme”, spune Lidia Crăciun, manager la spitalul raional din Ungheni.
Finanțare după alte principii, de la anul
Așa sau altfel, managerii de spital vor trebui să fie mai atenți pe cine internează, fiindcă de asta depinde direct volumul de bani pe care îi vor obține. Și această reformă, care era necesară pe mai mult timp, este mânată de lipsa de bani din sistem.
Viceministrul Sănătății, Andrei Uncuța, spune că până la sfârșitul anului ar trebui să fie clar în ce zone și ce tip de servicii vor fi dezvoltate. Asta în contextul regionalizării spitalelor. Un set de date, care va fi disponibil la sfârșitul anului, ar trebui să „arate” în ce direcție va porni reforma. „Nu poți merge la un medic urolog care a făcut doar două operații pe parcursul lunii, așa cum nu este necesar să existe maternități în fiecare raion. Practica este nouă și nu toți managerii înțeleg exact cum va funcționa. Ideea de bază este ca aceștia să se axeze pe paturi cronice și acute, dar și să gestioneze cazurile în funcție de priorități și specificul zonei. Astfel, la sfârșitul anului ne va fi clar unde este necesar să dezvoltăm servicii chirurgicale, în ce zonă a țării vom dezvolta mai multe paturi acute și în ce zonă – mai multe paturi cronice”, a spus Uncuța. Viceministrul afirmă că spitalele nu vor avea un buget redus. În timp, instituțiile municipale și republicane vor gestiona doar cazuri acute.
█ Articole relaționate:
Default sau nu în medicină? Cum va afecta criza sistemul de sănătate