Autor: Parascovia Sula
Când știi că viața îți atârnă de un fir de ață, întorci și munții numai să te poți salva. Iar când te prinzi la gândul de ce tocmai tu ai ajuns în această situație, răspunsul e că poate e un test de viață, care dacă ai norocul, ai șanse să-l treci.
În Moldova, termenii „transplant”, „prelevare, „donare” ori „donatori de organe” abia încep să prindă rădăcini. Mulți oameni încă nu înțeleg nici sensul și nici rostul acestor cuvinte, dar cert este că bolnavii care au nevoie de organe noi sunt poate cei mai fericiți când sunt anunțați că acesta s-a găsit, că de mâine viața lor va fi altfel. Asta chiar dacă se poate întâmpla ca ani la rând să urmeze tratamente chinuitoare și să aștepte donatorul compatibil. Alții, dimpotrivă, pot fi mai norocoși.
Povestea dramatică a lui Constantin Chițanu din satul Orac, raionul Leova, a început acum patru ani. Bărbatul în vârstă de 35 de ani a simțit pe propria piele că nu te joci cu boala. Până la 31 de ani a avut o viață obișnuită - familie, copil, muncă în construcții. Nimic nu dădea semne că lucrurile aveau să se întoarcă pe dos la un moment dat și meseria care îl hrănea avea și să-l îmbolnăvească. Acum patru ani bărbatul a răcit foarte tare în timp ce lucra pe șantier la construcții. Nu avea timp să se gândească la sănătate. Trebuia să câștige bani pentru familie. Într-o bună zi însă durerile de rinichi l-au adus la spital.
█ De ce moldovenii preferă să-și „îngroape” organele care pot salva viața altcuiva
„În 2012 am răcit foarte tare. Aveam dureri de rinichi insuportabile. După mai multe analize mi s-a spus că rinichii nu se mai isprăveau cu funcțiile și că am insuficiență renală. A fost un șoc. Medicii mi-au spus că ceea ce mă poate menține în viață este dializa. Atunci am început procedurile, pe care le-am urmat timp de doi ani la Spitalul Clinic Republican. Veneam de două-trei ori pe săptămână la Chișinău”, povestește Constantin.
Abia atunci a înțeles că neglijența față de propria sănătate l-au adus la invaliditate. Bărbatul nu-și mai punea speranțele în faptul că se va vindeca vreodată. Șansele sale au început să crească însă în momentul în care a fost înscris în lista de așteptare pentru transplant de rinichi. Nu-i rămânea decât să aștepte și să spere că în curând va apărea un donator, care îi va salva viața.
„La doi ani și două luni de tratament prin dializă, am fost sunat. Era în luna aprilie 2014. Doctorii mă anunțau că a apărut un donator și pot să-mi facă transplant. Inițial, am crezut că este vorba despre o glumă, dar m-au sunat de două ori și mi-au spus că în ziua respectivă se fac două transplanturi, iar eu voi fi unul dintre pacienți”, a adăugat bărbatul.
Constantin a fost operat cu succes în aceeași zi. Când și-a revenit a constatat că se simte mult mai bine, mai plin de viață.
„După transplant am stat șase săptămâni în spital. Am urmat tratament și mă simțeam din ce în ce mai bine. Am revenit acasă, la familie. Eram foarte bucuros, pentru că mi s-a oferit a doua șansă la viață”.
█ Omul care a salvat două milioane de bebeluși, donând sânge de o mie de ori
Fericirea bărbatului este imensă, deoarece în urma acestei provocări a vieții, a înțeles cât de scumpă e sănătatea. După operație, familia lui Constantin s-a înmulțit. Soția i-a născut încă un fiu și bărbatul încearcă acum să recupereze toate momentele frumoase la care altă dată nu s-a gândit.
„Cine ar fi crezut că de la o banală răceală, căruia nu-i acordam atenție, puteam să ajung așa?! Eram tânăr și nu înțelegeam că trebuie să am mai multă grijă de sănătate. Mă bucur mult că a apărut un donator pentru mine. Le mulțumesc tuturor medicilor care m-au ajutat și susținut. Le sunt foarte recunoscător”, a adăugat Constantin.
Acum sănătatea e în capul mesei. Încearcă s-o păstreze ca pe ochii din cap. Face mai puțin efort, se ocupă de treburile casei, îi place grădinăritul, crește animale. Sprijinul lui cel mare sunt părinții, soția și copii.
„Am început să duc un mod de viață mai sănătos, să mă alimentez corect. Mă strădui să nu răcesc, deoarece am simțit pe pielea mea ce înseamnă când nu ai grijă de sănătate”.
Constantin este conștient că, în mare parte, nimic din toate astea nu ar fi avut, dacă nu exista un donator și dacă rudele acestuia nu și-ar fi dat acordul pentru prelevare.
„Ar fi bine ca lumea să facă acest pas și să permită prelevarea organelor rudelor lor, care au decedat. În viață se pot întâmpla multe și dacă sunt posibilități de a ajuta pe cineva și să oferi o nouă șansă la viață pentru un bolnav atunci trebuie să facem acest pas fără regrete”, a încheiat Constantin.
Acum Constantin poate privi liniștit spre viitor. Ce a fost mai greu a trecut. Este încrezător și optimist că tot ce a fost mai rău a rămas în urmă.
În situația lui Constantin sunt alți câteva sute de bolnavi. Datele Agenției de Transplant arată că în listele de așteptare sunt 122 de pacienți care au nevoie de transplant de cornee, 73 de pacienți – de transplant de ficat, 42 – de transplant renal și 3 pacienți au nevoie de transplant de cord. În timp ce anul trecut domeniul transplantului a cunoscut un declin din cauza lipsei de donatori, în acest an lucrurile au început mai bine. Deja au fost efectuate cinci transplanturi renale.
█ Articole relaționate:
Moldoveanul care a devenit donator de organe la nici 30 de ani. „Dacă poți salva o viață, fă-o”
Un donator de organe din Moldova a salvat trei vieți, în doar două zile
Un moldovean și-a donat organele, pentru a salva mai multe vieți