Autor: Irina Papuc
Copii pierduți prea devreme sau condamnați să trăiască cu traume. Părinți descurajați, obosiți de instanțe și un sistem medical respingător și închis. Așa poate fi descrisă în câteva cuvinte o dramă a malpraxisului în Moldova. Erorile medicale se întâmplă oriunde în lume, însă statele știu cum să le gestioneze și să învețe din experiențe. În Moldova însă totul rămâne la nivel de dramă. Sistemul nu se schimbă. Și nici oamenii. Iar greșelile și erorile încă se ascund, se mușamalizează. Și se tac. De parcă n-ar fi existat. Polina și Ștefan încă se mai poticnesc de lacrimi și-și coboară privirile consumați de durere atunci când trebuie să vorbească despre Ionuț, al doilea lor copil pe care l-au pierdut acum un an. Cruzimea din sistemul medical cu care s-au confruntat au făcut pierderea și mai insuportabilă. Indiferența, lipsurile, mita i-au făcut să urască sistemul medical. Au și de ce.
Ionuț avea doar patru luni când a decedat. Mama lui, Polina Nițî, povestește că părea o banală răceală. Doctorul de familie a asigurat-o de fiecare dată că totul va fi bine - să-i dea sirop și să-i facă frecție.
„Ionuț a răcit de bronșită. Ne-am adresat la medic, ne-au spus că are o bronșită simplă. Mi-o dat tratament acasă, după aceea m-am dus din nou la ea, el nu putea scuipa, nu putea face nimic, se auzea ceva în gât. M-am dus din nou la ea și mi-a spus să-i dau sirop și el o să-și revină”, mărturisește femeia.
Încălzire cu pături și cu ... sticle
Când copilul nu mai putea respira, Polina s-a alarmat. „Pe 3 noiembrie o încetat să mănânce piept. Eu am sunat, m-am adresat la dânsa. I-a pus o injecție, el a adormit. După ce s-a trezit a început să-și piardă răsuflarea. Am sunat-o pe ea, ea a spus să chem ambulanța și să mă duc la Orhei”.
Prima traumă pe care au primit-o părinții lui Ionuț a fost la spitalul din Orhei. Deși fiul lor se sufoca, medicii au decis să se ocupe mai întâi de completarea hârtiilor de internare. În reanimare nu se încălzea pe timp de noapte. Și pentru că era atât de frig, copilul lor trebuia învelit cu pături și încălzit cu sticle cu apă caldă. „Ne-o pus în palată cu doi oameni bolnavi, acolo era foarte rece. O femeie mai vârstă s-a apropiat și o spus că dați să-l învelim cu pături că e foarte frig și să-i mai punem un pleduț și niște sticle cu apă caldă”.
Polina spune că o noapte întreagă fiul lor nu a primit nici măcar perfuzii, deoarece asistentele medicale nu reușeau să-i seteze cateterul. Ea își amintește că o durea fiecare împunsătură de ac, așa că a fost scoasă afară din salon.
Abia a doua zi dimineață, șeful secției a înțeles că starea copilului era atât de gravă, încât medicii de aici nu mai puteau face nimic. A fost chemată o ambulanță, care a ajuns însă în patru ore. E greu de imaginat, având în vedere că din satul Peresecina din Orhei până la Chișinău sunt aproximativ 20 de kilometri.
„Am văzut că o început să scoată oamenii de-acolo, să pună condiționer, să pună căldură. Am întrebat ce s-o întâmplat. O spus că o chemat urgența de la Chișinău, că ei nu pot să facă nimic, pentru că este foarte grav”, își amintește Polina.
O ambulanță inutilă
„M-am apropiat și am întrebat: spuneți măcar ce-i cu copilul. Mi-o spus că are insuficiență respiratorie de gradul 2 și bronhopneumonie. La ora 14:00 o venit AVIASANU. Nici nu știu dacă era Aviasan (suspină, se poticnește) sau o simplă ambulanță”, povestește Ștefan, soțul Polinei.
Cruzimea care a urmat le-a lăsat părinților traume adânci. După patru ore a sosit o ambulanță care nu era dotată cu sistem ce ar putea asigura respirația artificială a copiilor, iar doctorița a considerat că este timp ca să tragă o țigară.
La Institutul Mamei și Copilului, unde au fost aduși, li s-a explicat fără ocolișuri că starea copilului e gravă și cu fiecare oră care trece, organele lui încetează să mai funcționeze. Cu o pastilă în mâini și gata să o consoleze, câteva asistente i-au spus Polinei că Ionuț s-a stins.
„Două doamne m-au apucat de mână și mi-au spus că ne pare foarte rău, una era cu pastilă, și că ne pare rău, dar băiatul dumneavoastră a decedat. Am crezut că s-o oprit lumea și nu mai există.”
Părinții s-au adresat Ministerului Sănătății cu o plângere în care au cerut explicații pentru decesul fiului lor. Instituția a enumerat un șir de nereguli.
„S-a administrat tratament care nu corespundea, nu s-a luat analize la timp, medicul de la Aviasan nu era atestat timp de cinci ani. Sunt multe încălcări”, a adăugat Ștefan.
Și-au văzut copilul despicat
Una după alta, loviturile din partea sistemului medical au continuat. Ștefan recunoaște că nu poate uita imaginea cu fiul lor despicat și gol, lăsat pe o masă din morga spitalului.
„Acolo a fost foarte greu moral. Am așteptat foarte mult, ne-am dus de dimineață de la 8 și la ora 1 mi l-a dat. Era grea așteptarea, vroiam mai repede să-l iau acasă. Nu mă interesa nimic atunci, vroiam să-l iau acasă, pur și simplu. Ușa era deschisă, am intrat înăuntru, l-am văzut desfăcut … asta pentru mine o fost și mai … greu o fost, foarte greu, adică nu știu de ce nu se închid ușile la ei, să aibă sonerie, să n-aibă toți liberă intrare acolo.
Avocații spun că moldovenii se confruntă cu un șir de probleme, atunci când vorbim de malpraxis. De altfel, nici măcar autoritățile nu știu cât de gravă este situația, pentru că statisticile lipsesc cu desăvârșire. Iar din cauză că nu avem o lege a malpraxisului, cu toate componentele sale, avocații pur și simplu ajung să piardă multe dosare.
Malpraxisul, în afara legii
„În textul legii există doar termenul de eroare medicală, care parțial, într-o oarecare măsură acoperă terminologia de malpraxis, deoarece nu orice inacțiune comisă din neglijență poate fi interpretată ca eroare medicală de către instanța de judecată sau Procuratură. Foarte mulți nu înțeleg noțiunea de malpraxis și elementele obligatorii ale unei acțiuni de malpraxis. Din acest considerent, noi pierdem dosarele pe drum, fiindcă se interpretează incorect acțiunile sau inacțiunile medicilor și prestatorilor de servicii medicale”, explică avocata, Olesea Doronceanu, expert la Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova.
Și cum fără dovadă nu există infracțiune, prima piedică a avocaților este Centrul Național de Medicină Legală. „În 99 la sută din cazuri pentru a demonstra un caz de malpraxis, noi avem nevoie de o expertiză medico-legală. Ea se poate face doar de către Centrul de Medicină Legală. Tot personalul medical este subordonat Ministerului Sănătății, motiv pentru care de foarte multe ori medicii nu vor să dea concluzii independente și imparțiale. În toate cazurile în instanța de judecată care au fost câștigate în Republica Moldova a fost numită o expertiză medico-legală străină concluziile căreia au fost în contradicție cu concluziile Centrului de Medicină Legală din Republica Moldova”, a conchis avocata.
█ Articole relaționate:
Doctorii nu sunt obligați să lucreze cu mâinile goale
Complici și victime. De ce doctorii din Moldova acceptă lipsa condițiilor din spitale