Autor: Parascovia Rogate
Este tânăr, modest, entuziasmat și predă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Vorbim de Andrei Bradu, un medic chirurg urolog din Capitală, care îi învață pe studenți artele medicinei, iar după ore ajută bolnavii în faze terminale să înfrunte durerea. Spune că nu a ezitat niciun moment când și-a ales această nobilă profesie.
„De mic știam că voi fi doctor. Întotdeauna am crezut că e o vocație superioară. Doctor nu poate fi oricine, ci doar o persoană încrezătoare, exemplară și care-și îndeplinește munca cu pasiune și corectitudine”, își începe confesiunea Andrei Bradu.
Are 32 de ani și a venit la Chișinău din satul Văratic, raionul Râșcani. Nu i-a luat mult timp să se acomodeze și să devină unul dintre cei mai buni studenți la Medicină. Acum activează ca asistent universitar la Catedra de Urologie și Nefrologie Chirurgicală a USMF „Nicolae Testemițanu” din 2012, dar și ca medic la Hospice „Angelus”, o organizație non-guvernamentală care acordă asistență medicală bolnavilor incurabili de cancer în stadii avansate și terminale, precum și familiilor lor. Combină cu pasiune ambele activități, astfel că jumătate de zi o dedică studenților, dar și pacienților cu probleme ale rinichilor, iar cealaltă jumătate activează la Hospice, unde ne-a și acordat interviul despre cariera sa de doctor.
█ Povestea doctorului lăutar: „Unor pacienți a trebuit să le cânt ca să-i liniștesc”
„Eram un copil foarte bolnăvicios. Făceam multe năzbâtii și vara o petreceam mai mult prin spitale din cauza traumatismelor. Acolo, întotdeauna am fost îngrijit de oameni extraordinari și asta m-a făcut să îndrăgesc medicina. De fapt, nu am avut nicio îndoială că aș fi putut face și altceva, însă am ales medicina și sunt sigur că am făcut o alegere bună”, povestește Bradu.
Și acum simte emoțiile pe care le-a avut la prima intervenție chirurgicală, când pentru prima dată a ținut bisturiul în mână. Nu uită însă mulțumească colegilor care l-au susținut să devină ceea ce este astăzi. „Atunci mi se părea atât de dificil. Credeam că am greșit profesia. Nu puteam nici măcar să înnod ața în timpul operațiilor. A fost o provocare imensă. Doctorii cu care am lucrat au avut răbdare, m-au învățat și sunt foarte recunoscător pentru asta”, explică doctorul.
Majoritatea cursurilor, asistentul le susține în cadrul Spitalului Clinic Republican, unde se află și Clinica de urologie. S-a specializat mai mult în practicarea intervențiilor chirurgicale minim invazive, precum liotrițiile extracorporale, adică înlăturarea pietrelor la rinichi, pe care le efectuează periodic la spital.
Pe perioada rezidențiatului, a ales să încerce și medicina paliativă și de atunci are grijă de bolnavii care suferă de cancer în stare avansată. Deși nu este deloc ușor, Andrei spune că se bucură când reușește să le diminueze din durere oamenilor care nimic nu le poate readuce bucuria pe chipuri.
„Toți buneii mei au decedat de cancer și mulți oameni din jurul nostru dezvoltă această patologie. Ajutorul nostru este foarte semnificativ. Dacă nu ar fi serviciul acesta, pacienții dați ar muri în chinuri groaznice. Și dacă putem ajuta, de ce nu?! Omul trebuie să trăiască cu demnitate până la sfârșitul vieții. Nimeni nu știe ce se poate întâmpla peste câteva clipe. Eu cred că atât timp cât există o groază de medicamente și posibilități, nimeni nu trebuie să sufere”.
O zi din viața sa decurge foarte repede, astfel că acesta abia de reușește să mănânce. Doctorul pornește spre spital la 07.00 dimineața și își termină lucrul 12 ore mai târziu. Puținul timp care îi mai rămâne seara înainte de culcare, îl dedică familiei, adică soției și băiatului său de șapte ani. De altfel, fața doctorului i se luminează enorm când începem să discutăm și despre familia sa. Deoarece petrece mai mult timp la muncă, soția este cea care se ocupă în mare parte de educația băiatului lor. „Copilul meu e o minune pentru mine. De când îl am, mi-am dat seama că îmbătrânesc. Până atunci, credeam că voi fi mereu tânăr, dar copiii ne arată că timpul nu stă în loc”, mărturisește zâmbind doctorul.
De doi ani, a început să lucreze și asupra tezei de doctor, pe care speră că o va finaliza curând. „Am reușit multe să fac. Cred că asta se datorează faptului că am dat mereu de oamenii potriviți. Pentru mine corectitudinea este un etalon în viață. Mi-am dat seama că dacă ești corect față de tine și oamenii pe care îi ai lângă tine, atunci succesul este inevitabil”. Timpul liber îl petrece în sânul familiei. Îi place să citească, în special literatura de specialitate.
Văzând atât de mulți oameni răpuși de maladii complicate asupra cărora nici măcar medicina nu mai are control, Andrei Bradu știe, poate, cel mai bine că prevenirea unei maladii contează cel mai mult. Un om care și-a făcut la timp controalele de rutină înseamnă un om viu și cu un pat mai puțin pe care stă un suflet să se stingă.
„Foarte mulți oameni ajung la doctor prea târziu, când bolile avansează atât de mult, încât nimeni nu mai poate interveni. Noi, moldovenii, nu suntem obișnuiți să avem grijă de noi. Sănătatea e o investiție de lungă durată. Noi însă o apreciem abia după ce o pierdem”.
Andrei Bradu ne-a spus că-și iubește mult vocația și că va rămâne să activeze în sistemul de sănătate din țară, contribuind la dezvoltarea lui. Acesta spune că încrederea și curiozitatea ar trebuie să fie două calități nelipsite ale tinerilor, astfel ca aceștia să creeze lucruri frumoase, în țară.
█ Articole relaționate: