Autor: Parascovia Sula

Au apus vremurile când medicii își puteau urma vocația, fără a se gândi la lipsuri sau greutăți financiare. Au venit timpuri mai grele, când mulți doctori își fac valiza și pleacă. Nu pentru că ar vrea, dar pentru că salariile pe care le primesc nu le acoperă nici jumătate din cheltuielile de întreținere.

Așa s-a întâmplat și cu Ion Vozian, unul dintre primii doctori pediatri-oncologi din Moldova, care după 25 de ani de experiență este nevoit să plece să lucreze în străinătate. Motivele sunt în mare parte cele financiare. Mai cu seamă, casa în care locuiește cu familia sa se poate dărâma în orice moment, iar doctorul nu are suficienți bani ca să o repare. Un alt motiv este că în curând acesta va ieși la pensie și îi este frică să nu ajungă să locuiască în stradă.

A lucrat aproape trei decenii la Institutul Oncologic în calitate de chirurg pediatru. Este numit veteranul Secției de Pediatrie Oncologică. La ai săi 52 de ani, medicul este nevoit  să renunțe la vocație în favoarea unei siguranțe financiare. 

Ne-am întâlnit într-o cafenea din Chișinău, având în vedere că de câteva zile nu mai activează ca salvator de copii la Institutul Oncologic. Acasă la el nu a vrut să ne primească. Ne-a spus că îi este rușine și nu ar vrea să știe toată lumea în ce condiții trăiește.

█ Doctorul moldovean care combină medicina cu arta: „Să fi fost pictor, nu cred că mai ajungeam medic. În schimb, acum sunt și medic și pictor” 

Cu pași grăbiți s-a apropiat spre mine, un om de statură mijlocie, îmbrăcat modest, slab, cu păr cărunt, poate prea cărunt din cauza stresului și activităților intense, dar cu o omenie de nedescris. Cel puțin astea au fost primele impresii când l-am văzut. În scurt timp a și început să-mi spună povestea. Deși acum este în situația când trebuie să plece, lucrurile nu au fost întotdeauna așa, spune medicul.

Ion Vozian este un doctor care chiar își iubește meseria și a făcut-o până acum cu mare dedicație, preț de zeci de ani. La început însă nu s-a gândit că ar putea deveni pediatru-oncolog.

„Întâi am vrut să fiu medic militar, dar nu am trecut controlul medical. Atunci am plecat la Universitatea de Medicină și cei de la decanat mi-au spus că dacă voi începe să studiez pediatria, îmi va fi mai ușor să mă transfer la Academia Militară din Rusia. Așa am și început”, povestește nostalgic doctorul.

Însă planurile nu întotdeauna coincid cu cărările sorții. Pe parcursul studenției a cunoscut-o pe soția sa, și ea medic. S-au căsătorit, iar după ce s-a născut primul copil Ion Vozian a uitat de militărie. „După ce am făcut cunoștință cu mediul din spital, adică cu copiii, prioritățile mele s-au schimbat și cam mi-a trecut pofta de medicină militară. Atunci am început să ador pediatria. Copiii au un miros specific și, din punct de vedere emotiv, m-au atras foarte repede”.

După facultate medicul a muncit aproximativ doi ani la Centrul Ocrotirii Sănătății Mamei și Copilului, în secția de reanimare chirurgicală. „În suflet eu mă consider studentul acelei secții. Anume acolo am devenit eu medic. Colectivul era foarte bun și mă stimula mereu să mă autodepășesc. Aceste amintiri au rămas pentru toată viața”, mărturisește doctorul.

Ulterior, când la Institutul Oncologic s-a decis deschiderea unei secții de oncologie pediatrică, în 1989, medicul nu a stat mult pe gânduri și a acceptat să salveze viața copiilor de aici. „A fost foarte greu, trebuia să fim de gardă peste o zi, deoarece la început erau puțini medici oncologi și mulți se temeau să supravegheze copiii. Pentru aceasta este nevoie de o atenție deosebită. Copiii au cu totul alte particularități decât adulții”, povestește pediatrul.

█ Doctorul sirian care tratează ochii moldovenilor, de două decenii: „Fiecare caz tratat înseamnă o mare împlinire sufletească” 

Anii au trecut repede, iar când l-am întrebat de ce nu s-a gândit la casă mai devreme, mi-a spus că nici nu a avut timp pentru aceasta. A trebuit să aibă grijă nu doar de familie, ci și de părinți. Apoi secția de pediatrie i-a fost a doua casă, deoarece mai tot timpul îl petrecea acolo. Cea care l-a sprijinit și i-a oferit suport în toate este soția lui.

„Casa în care locuiesc este foarte veche și are nevoie de o schimbare serioasă, trebuie alt acoperiș, pereți, etc. La un moment dat, mi-am dat seama că nu am bani să o fac. Până acum nu aveam timp să mă gândesc la asta, dar cum în curând voi ieși la pensie, asta m-a pus pe gânduri. Pensia mă sperie. Casa mea se prăbușește, dar mie din pensie nu-mi va ajunge decât să achit alimentele și serviciile comunale. De aceea am hotărât să plec să lucrez în străinătate, ca să pot să-mi aranjez un viitor. Nu știu la ce o să ajung, dar încerc. Sper să nu fie prea târziu”

Mai are patru frați mai mari, care îl mai ajută și ei când pot. „Ei mă mai ajută, dar în limita posibilităților, deoarece au și ei familii”.

Să nu credeți însă că doctorul s-a plâns vreodată și a cerșit milă. Deși meseria sa este una solicitantă și are nevoie de multă dăruire, medicul a descoperit cu timpul că poate face și alte lucruri decât doar medicină. Ca să nu împrumute bani de la prieteni a învățat design web, să monteze materiale video și audio și chiar a devenit fotograf pentru diverse evenimente.

█ Chirurg moldovean, traducător la Ambasadă - „Meseria aceasta m-a făcut mai vestit decât cea de medic de inimi” 

„Am învățat de toate de pe internet. Cum altfel aș fi putut supraviețui?! Eram plin de datorii. Făcând aceste lucruri am mai câștigat niște bani. Am vrut să mai fac și un soft pentru supravegherea pacienților la locul de trai, dar, deocamdată este doar o idee”, spune doctorul.

L-am întrebat dacă nu duce dorul secției în care a muncit toată viața, a copiilor de care a avut atâta grijă. Imediat i-am observat emoțiile. Pediatrul spune, cu voce tremurândă, că fiecare caz l-a trăit împreună cu pacienții și îi este foarte greu să se detașeze.

„Cum nu am putut dormi până acum, mai departe nici atât nu pot. Sunt pacienți care au nevoie de tratament și când știi că are șanse să supraviețuiască și-l lași la jumătate de drum, e greu. Fiecare pacient e o parte din sufletul meu. Acum, uneori mai sun la colegi și întreb ce mai fac copiii. Îmi pare tare rău că sunt nevoit să plec”, povestește doctorul.

Pediatria oncologică este o profesie foarte interesantă, dar dificilă, spune doctorul. Nu oricine poate lucra în acest mediu, se destăinuie pediatrul Vozian „Oamenii care nu sunt pentru pediatrie oncologică ei nu rezistă mult aici. Tragedia este că mulți nu înțeleg ce este pediatria oncologică până când nu ajung ca aceasta să-i „calce” pe suflet”, afirmă medicul.

Cu toate că a avut grijă și a salvat numeroși copii, nu a putut atrage atenția cuvenită și copiilor lui. „Eu nu am observat cum au crescut copiii mei. Nici nu stăteam pe acasă. Mi-am dat seama că am copii mari când mergeau discuțiile despre ce profil urmează să aleagă la liceu. Însă, asta nu a influențat relațiile din familie, care sunt foarte speciale. Acest lucru se datorează soției, pentru că este foarte deșteaptă și a știut cum să mă sprijine mereu”, spune zâmbind doctorul.

█ Povestea unui doctor moldovean ce muncește la un spital din Germania: „Dacă s-ar legaliza „mulțumirea” din partea pacientului, medicii nu ar mai pleca din țară, din cauza sărăciei” 

La sfârșit pediatrul oncolog Ion Vozian ne-a amintit că este foarte important să avem grijă de propria sănătate, dar și a copiilor. „Ei sunt viitorul nostru. Cum se spune - investește în educația copiilor și investești în următoarele generații”.

În ciuda greutăților, doctorul mai are un vis... tot pentru pacienți și colegii medici. „Tare aș vrea, dacă voi putea, să le fac o cabină de duș pentru personalul medical și un dulap pentru dizolvarea citostaticelor. Medicamentele citostatice se dizolvă în sala de proceduri și ele sunt periculoase pentru sănătate, dacă sunt inhalate. De aceea, visez ca atât personalul medical, cât și pacienții să fie protejați”, a încheiat doctorul.

Secția oncologie pediatrică a fost fondată în decembrie 1989 în cadrul Institutului Oncologic din Moldova. Este situată în blocul chirurgical, etajul doi, aripa stânga și funcționează pe 30 paturi. Aici activează trei medici pediatri oncologi. În fiecare an sunt diagnosticați în jur de 50 pacienți cu diverse tumori maligne.

 

█ Articole relaționate:

Povestea unui neurolog moldovean care muncește în Germania: „Aici oamenilor li se dă o șansă la viață, ceea ce în Moldova rar se întâmplă” 

Povestea unei asistente medicale care muncește în Canada. „Am plecat din țară dintr-un singur motiv. Vreau să-mi fac munca cu demnitate, nu să cerșesc de la pacienți” 

Diferențele sistemelor de sănătate din Moldova și Cehia povestite de Sergiu Leahomschi, obstetrician-ginecolog la Praga. „Aici medicii și profesorii universitari sunt cele mai respectate profesii”