Autor: Sorina Bujarov
În Moldova trăiesc sute de mii de bătrâni, dintre care o bună parte sunt invalizi, ceea ce înseamnă că nu sunt capabili să se îngrijească de sine stătător. Nici rudele nu se avântă să le îndulcească bătrânețea, majoritatea fiind plecate în străinătate, unde lucrează pentru o țară care nu va uita de ei la bătrânețe. Ultimele date arată că numărul vârstnicilor invalizi a atins rate alarmante – de aproape 30 la sută din totalul persoanelor invalide înregistrate în țara noastră. Cu toate acestea, responsabilitățile asumate de stat pentru această categorie de persoane se limitează doar la pensie și ajutor material, care nu acoperă nici pe departe necesitățile acestor oameni.
La sfârșitul lunii septembrie Biroul Național de Statistică a publicat noi date cu privire la situația bătrânilor din Moldova. Conform acestora, în țară trăiesc aproximativ 47 de mii de bătrâni cu diferite dizabilități, ceea ce reprezintă aproximativ 26 la sută din totalul persoanelor cu dizabilități înregistrați la Casa Națională de Asigurări Sociale. Dintre acestea, puțin peste 12 mii de persoane au dizabilități primare, restul suferă de afecțiuni mai grave.
În raport se mai precizează că majoritatea persoanelor trecute de vârsta de 60 de ani, care suferă de unele dizabilități, beneficiază de pensie și alocație pentru dezabilitate. Împreună însă acestea nu acoperă nici măcar jumătate din necesitățile persoanelor în vârstă. Potrivit Casei Naționale de Asigurări Sociale, în medie, acești oameni trăiesc cu câte 1.300 de lei pe lună. Mai exact, cei de la orașe primesc o pensie de 1.300 de lei pe lună, iar cei de la sate – în medie 1.200 de lei. Asta în condițiile în care coșul minim de consum este de aproximativ 1.700 de lei.
█ Cu bani de la stat pentru servicii fictive. CNAM n-are pârghii să verifice pe cine finanțează
În aceste condiții, mulți dinte bătrânii moldoveni sunt puși în situația să aleagă între a-și cumpăra de mâncare, întreținere sau tratament, pentru că „venitul” lor lunar nu ajunge pentru toate necesitățile vitale.
Deși autoritățile se laudă că, pe lângă pensii, bătrânii mai sunt ajutați și de serviciul de îngrijire socială, în realitate, acesta acoperă doar o mică parte din numărul bătrânilor invalizi din țara noastră.
„Asistenţa socială are rolul de a sprijini această categorie de populaţie(vârstnicii) prin acordarea diferitor servicii de îngrijire a vârstnicilor, ca parte integrantă a politicii de protecţie şi securitate socială. În anul 2014, au activat aproximativ 2.400 de lucrători sociali, care au prestat servicii de îngrijire la domiciliu pentru circa 23 de mii de beneficiari”, se precizează în raportul Biroului Național de Statistică.
Altfel spus, un lucrător social revine la 20 de bătrâni cu dizabilități, ceea ce este foarte puțin, spun experții în probleme sociale. Din fericire, în ultimii ani în Moldova se dezvoltă tot mai multe organizații nonguvernamentale, care încearcă să acopere restanțele statului la capitolul îngrijirea bătrânilor. Printre acestea se numără și CASMED – organizație neguvernamentală, care oferă servicii socio-medicale la domiciliu. Scopul organizației, finanțată în mare parte din bani exterior, este să reducă gradul de dependenţă a bâtrânilor imobilizați, care se confruntă cu probleme medicale și sociale.
La fel ca și Casmed, însă într-o măsură mai modestă, alte 171 de ONG-uri prestează servicii de îngrijire la domiciliu. Cu toate acestea, oricum avem un număr mare de vârstnici care, în loc să bucure de viață, așteaptă că poate le-a venit mai repede sfârșitul. Totul din cauza greutăților la care sunt nevoiți să facă față.
Notă: Acest material este realizat în cadrul campaniei „Adoptă un bătrân” susținută de CASMED, organizație neguvernamentală, care oferă servicii socio-medicale la domiciliu. Scopul organizației este să reducă gradul de dependenţă a bâtrânilor imobilizați, care se confruntă cu probleme medicale și sociale. Crearea acestei asociații a fost condiţionată de nevoia de a îmbunătăți condițiile de viață ale bătrânilor din Moldova.
█ La aceeași temă:
CAMPANIE// Drame de Moldova - „prizonieri” în propriile case